ReliJoc

Mesajul moral-creştin al lecţiei
Steaua Domnului ne călăuzeşte pe drumul vieţii

Reflecţii teologice
Pericopa din Mt 2,1-12 prezintă trei magi din Orient. Este vorba despre trei învăţaţi, cel mai probabil preoţi din Babylon, care erau pricepuţi în cititul mersului astrelor. După părerea oamenilor înţelepţi din Vechiul Orient, mişcările stelelor sunt în strânsă legătură cu destinul oamenilor. De aceea o stea nu este un fenomen natural explicabil, ci o minune a creaţiei (v. 9). Dumnezeu trimite un semn, Dumnezeul tuturor popoarelor. Cei trei magi găsesc pe Pruncul Isus şi pe Maria, pe Mama lui. Ei îi aduc omagiul lor, prin darurile lor preţioase: aur, tămâie şi smirnă. Bucuria lor este mare, nemăsurată, căci este bucuria găsirii, bucuria îndeplinirii promisiunii, a dorului (v. 10). Este începutul preamăririi de către toate popoarele a unui singur Domn. Lumina nu a sosit numai pentru evrei, Domnul nu va păstori „doar poporul lui Israel” (v. 6), ci şi pe ceilalţi credincioşi îi va aduce la credinţa adevărată. In Mesajul Sfânt al naşterii Fiului său dumnezeiesc, Dumnezeu îşi culminează creaţia. După Mt, Emanuel este Dumnezeu-cu-noi (Mt 2,23). S-a născut un nou rege. O stea anunţă momentul îndeplinirii unei speranţe, unui dor. Trei înţelepţi necredincioşi pun bazele unui nou viitor, ei tălmăcesc adevăratul înţeles al timpului. Cu venirea celor trei magi este asociată o tradiţie mai veche – Binecuvântarea caselor, care se sfârşeşte odată cu data de 6 ianuarie, când se sărbătoreşte Epifania şi se încheie Timpul Crăciunului.

Reflecţii de pedagogie religioasă
Copii posedă deja anumite cunoştiinţe despre această temă. Ei au luat contact cu ea prin intermediul obiceiului binecuvântării caselor. Dar cu această povestire ei află întregul mesaj al Crăciunului. Prin ascultarea textului şi prin imagine, copii descoperă situaţii de viaţă cunoscute lor, simbolizate prin drum, stea, magi, îngeri, mesaj. Şi ei au nevoie de anumite semne călăuzitoate pentru a se orienta în viaţă. Ei trebuie să le înţeleagă, să le tălmăcească şi să le pună în practică. Ei cunosc simţămintele de a fi plini de viaţă pentru o idee, dar ei află şi simt şi deznădejde şi frică. Prin aceste experienţe, copii se pot identifica cu magii. Probabil că multe generaţii de oameni s-au simţit atraşi de cei trei înţelepţi din Orient, de cei trei magi, de cei trei regi de la Răsărit, pentru că ei înşişi se considerau a fi pe drumul căutării Fiului lui Dumnezeu: o călătorie pe zi şi noapte, în vis şi realitate, de dimineaţa până seara, o călătorie prin intrigi şi piedici, dar o călătorie aflată sub semnul unei stele călăuzitoare, o călătorie spre Dumnezeu. Prin obiceiuri, oamenii pot să trăiască mai intens credinţa. Un obicei străvechi este tradiţia binecuvântării caselor, a preotului, a copiilor, care duc mesajul bucuriei naşterii lui Isus în casele oamenilor. Ei refac drumul spre iesle şi aduc aminte despre cei care au găsit şi parcurs acest drum pentru întâia oară. Sărbătoarea comemorării celor trei magi (în cadrul Bisericii ea se numeşte Epifanie) este plină de înţelesuri şi simboluri. Totul pentru a arăta lumii mesajul speranţei adus de Pruncul Isus, care s-a născut rege într-o iesle.

Reflecţii metodice
Prin discuţia despre vacanţă, despre sărbătorirea Crăciunului în familia lor, copii povestsc din viaţa lor.
Prin povestirea despre cei trei magi, copii află o nouă întâmplare din Biblie, despre căutările magilor.
Prin descrierea imaginii, povestirea este recapitulată şi prelucrată.
Prin discuţia despre obiciul binecuvântării caselor, copii pot spune cum au trăit ei acest obicei, ce ştiu despre el şi profesorul le explică mai concret simbolurile.

Obiective formativ-educative
Copii să cunoască povestea celor trei magi după Mt 2,1-12.
Copii să descopere noi feţe ale sărbătorii Naşterii Fiului lui Dumnezeu, despre steaua, care ne călăuzeşte în viaţă.
Copii să înţeleagă semnificaţia obiceiului de binecuvântare a caselor.

Cursul orei
1. Introducere: Profesorul formează împreună cu copii un cerc de scaune în mijlocul sălii de religie. Ei se roagă „Tatăl nostru”. Apoi toţi se aşează. Profesorul întreabă copii cum au petrecut vacanţă, dar mai ales sărbătoarea Crăciunului. (Ce s-a întâmplat de Crăciun? Cine este acum cu noi? Ce simboluri avem? – Ieslea de ex.) (Rugăciune; Discuţie copii-profesor) 8’
2. Prezentare: Copii se aşează liniştiţi într-o poziţie comodă fiecăruia. Profesorul citeşte povestea celor trei magi („S-a născut un nou rege”). Copii ascultă cu atenţie. La sfârşitul povestirii, copii repetă în scurte propoziţii acţiunea. (Citire; Repovestire) 15’
3. Adâncire: Profesorul arată copiilor o imagine. Ce persoane se recunosc? Ce semne se văd? Ce bate la ochi? Copii răspund la întrebări. Apoi profesorul îi aminteşte de vizita preotului în casele lor în acest început de an nou. Pot copii spune ce reprezintă acea vizită? Profesorul le explică semnificaţiile obiceiului binecuvântării caselor şi a obiectelor numite: aur, tămâie, smirnă şi simbolul 20-C+M+B-02. (Descriere; Discuţie copii-profesor; Explicaţie) 12’
4. Exprimare: Fiecare copil primeşte o foaie cu un desen, pe care ei încep să îl coloreze. (Desen) 15’

S-a născut un nou rege
Departe, acolo unde soarele răsăre pentru prima oară, trăiau cu mult timp în urmă astrologi, bărbaţi înţelepţi, deştepţi, care se pricepeau a tălmăci mersul stelelor. Ei cunoşteau fiecare zodie şi fiecare stea în parte, care se afla pe bolta cerului. Ei ştiau când va apare şi când va dispare fiecare stea.
Într-o noapte ei descoperiră o nouă stea. Aceasta lumina mai tare decât celelalte stele. Ei au strigat plini de  admiraţie: „Ce stea strălucitoare!” „Trebuie să fie steaua unui nou rege. Precis că undeva s-a născut un nou rege. Dar unde? În care ţară?” Ei cercetară cărţile lor şi se gândiră. Unul dintre ei spuse: „Poate s-a născut în ţara evreilor!” Ceilalţi răspunseră: „Da, numai în Israel poate să se fi întâmplat! Dar ce mai aşteptăm? Să mergem şi să îl căutăm. Vrem să găsim pruncul, să îngenunchiem în faţa lui şi să îi dăm cadourile noastre.” Astfel ei pregătiră cămilele, încărcară tot ce aveau ei mai preţios şi porniră la drum în căutarea regelui nou-născut.
Ei parcurseră un drum lung, prin deşerturi şi pustiuri, prin ţări străine, peste munţi înalţi şi văi adânci, peste mări şi râuri bogate în apă şi peşte. Săptămâni întregi dură călătoria lor, până ce ajunseră în ţara evreilor. Dar unde să caute ei aici copilul? „Sigur că el trăieşte în palat!”, spuseră ei şi se duseră la Ierusalim, unde locuia regele Irod. Imediat ce ajunseră acolo, ei întrebară oamenii: „Spuneţi-ne, unde locuieşte noul rege al evreilor? Noi am văzut steaua sa şi am venit să ne închinăm lui.” Lumea îi privi mi-rată. Un rege nou? Ei nu ştiau nimic. Ei cunoşteau doar pe vechiul rege: Irod. Şi de frica lui tremurau toţi.
Repede află şi regele Irod despre cei trei înţelepţi şi întrebările lor. „Pe cine caută ei?” întrebă el speriat. „Un nou rege. Eu sunt singurul rege în această ţară!” Dar ce are să facă el, dacă cei trei au dreptate? Dacă chiar s-a născut un nou rege? Poate s-a născut chiar Mântuitorul, pe care tot poporul îl aştepta cu speranţă? El se gândi: „Eu trebuie să aflu şi să ştiu totul primul, căci eu sunt regele!”
El porunci ca toţi preoţii şi înţelepţii curţii să fie chemaţi. „Spuneţi adevărul! Ce scrie în cărţile voastre sfinte? Unde se va naşte Mântuitorul?” Ei răspunseră: „În Betlehem! Aşa scrie în cărţile sfinte, aşa a spus profetul Micha cu mult timp înainte: Mântuitorul va sosi în Betlehem.”
Atunci regele i-a invitat pe cei trei magi în palatul său. „Spuneţi-mi şi mie: Când aţi descoperit steaua? Eu trebuie să ştiu exact.” Magii răspunseră: „Cu ceva timp în urmă. Noi am fost acasă la noi. Dar de atunci noi suntem pe drum şi căutăm pe regele nou-născut.” Irod le spuse: „Eu doresc să vă ajut. Eu ştiu unde este el: în oraşul Betlehem. Nu este departe de aici. Căutaţi-l acolo! Voi îl veţi găsi.” Şi el mai spuse cu subînţeles: „Dar să vă întoarceţi la mine şi să îmi spuneţi unde l-aţi găsit! Atunci mă voi duce şi eu la el, să mă închin lui.” Magii mulţumiră, se închinară şi plecară spre Betlehem, aşa cum spusese regele Irod.
Când ajunseră acolo, era întuneric. Pe cer se zăreau stelele. Şi ce se întâmplă? Deodată ei văzură aceiaşi stea pe cer, pe care o văzuseră acasă la ei. Plini de bucurie ei porniră după stea, până ce ajunseră în faţa unei case. Li se părea că steaua s-a oprit deasupra acestei case. Ei se opriră, coborâră de pe cămilele lor, fugiră în casă şi – văzură pruncul: pe Isus, fiul Mariei. El se afla în braţele mamei sale şi arăta ca un copil obişnuit. Şi totuşi el era un rege: cel în faţa căruia se vor închina toţi ceilalţi regi! Ei îngenunchiară, se rugară şi dăruiră cadourile lor: o cutie plină de aur şi mărgăritare, o farfurioară cu tămâie şi un ulcior cu smirnă.
În acea noapte, Dumnezeu vorbi magilor: „Nu mergeţi înapoi la regele Irod! Să nu credeţi în ceea ce a spus el! El doreşte să facă rău copilului!” Ei ascultară de Dumnezeu şi se întoarseră pe alt drum acasă în ţara lor. (după Evanghelia lui Matei 2, 1-12)

Binecuvântarea caselor
Mesajul sărbătorii de Crăciun: Pace în casele oamenilor, ne aminteşte drumul celor care au găsit ieslea.
20-C+M+B-0 . . . = Cristos mansionem benedicat = Cristos binecuvântează această casă (lb. latină) – şi pentru acest nou an.
Caspar = Cel cu tezaurul, vistiernicul
Melchior (lb. ebraică) = Regele este lumină
Baltazar (lb. asiriană) = Dumnezeu ocroteşte viaţa ta
Aur = Coroană – Isus este rege
Tămâie = Cretă binecuvântată – Isus este Fiul lui Dumnezeu, Isus este Dumnezeu
Smirnă = Iarbă tămăduitoare, cu care sunt înbălsămaţi morţii – Isus este om