Număr participanţi: ca. 25
Durata de joc: 3-4 ore
Vârsta participanţilor: 9-99 ani
Materiale necesare: scrisoare (ruptă în bucăţi), legitimaţii de detectivi, planul locului, hârtie, ustensile de scris, câte 16 bucăţi de ciocolată cu lapte, 16 de ciocolată cu nuci, 16 de ciocolată amară, 12 bucăţi de ciocolată albă, 2 pachete de sărăţele, alte dulciuri, 4 creioane pentru a fi rupte, plastilină, 4 coşuri de gunoi
Ce s-a întâmplat cu adevărat:
În localitatea XXX totul este controlat de mafia ciocolăţii. Aceasta şantajează şi stoarce bani de la fiecare locuitor – cine nu plăteşte, trebuie ca într-o jumătate de oră să mănânce 1 kg de ciocolată. Mulţi au încercat să se împotrivească dar nici unul nu a scăpat de durerile de stomac, greţurile şi stările de vomă cauzate de ciocolată. Nimeni nu ştie cu siguranţă cine este membru al mafiei, ceea ce îngreunează combaterea ei. Conducătorul acestei organizaţii obscure se numeşte „baronul ciocolăţii” şi nimeni nu îi cunoaşte adevărata identitate
Un om de afaceri curajos, Sever Antidulce, proprietarul unui magazin de sărăţele, este obligat – ca mulţi alţii de altfel – să plătească bani mafiei. Deja de trei ori a fost nevoit să mănânce câte un 1 kg de ciocolată, căci s-a împotrivit mafiei. Însă el a dat de urma şefului mafiot – numai patru persoane mai pot fi „baronul”. Pentru că Sever Antidulce nu a plătit pentru a patra oară consecutiv obligaţia sa către mafia ciocolăţii, baronul ciocolăţii doreşte să vină la el personal, pentru a-l îndopa cu 10 kg de ciocolată.
Sever Antidulce are de gând să se protejeze şi scrie o scrisoare către o agenţie de detectivi:
„Dragi doamne şi domni detectivi!
Sigur aţi auzit deja câte ceva despre mafia ciocolăţii. Această organizaţie şantajează cetăţenii cinstiţi. Ea cere bani. Cine nu plăteşte, trebuie să mănânce într-o jumătate de oră 1 Kg de ciocolată. De aceea mulţi au peste zile dureri de stomac, greaţă, diaree şi vomită. Mai bine plătim suma cerută. De trei ori deja trebuia să îndur eu însumi tratementul acesta, căci nu am vrut să plătesc. Acum sunt pe urma misteriosului baron al ciocolăţii, conducătorul mafiei ciocolăţiii. Din nou nu am plătit şi el personal doreşte să mă întâlnească, pentru a mă îndopa cu 10 Kg de ciocolată. Eu cred că patru persoane ar putea fi baronul ciocolăţiii: Dna Anastasia Nesăturata (şefa Organizaţiei Prima-Calitate), Dna Mercedes Deavalma (proprietara Dulciuri-Hurra SA), pe Ovidiu de Şioco (secretarul de la Semiamara SRL) şi pe Darius Drocao (şef la Visdecacao). Astăzi se va afla cine este acest baron al ciocolăţii . . .”.
În clipa aceasta baronul (este Mercedes Deavalma) intră în magazin şi se năpusteşte peste Antidulce. Acesta abia se poate apăra, bucată cu bucată este îndopat cu ciocolată. Cu ultimele sale puteri se eliberează din prinsoare. Baronul doreşte să îl ţină însă rupe doar creionul, pe care Antidulce îl avea în mână. La a doua încercare, baronul rupe scrisoarea pe care tocmai începuse să o scrie Antidulce. Acesta fuge cu bucata de scrisoare (partea de sus) şi de creion rupt în mână. Şi câteva bucăţi de ciocolată s-au strecurat în buzunarele hainei sale. Antidulce fuge şi fuge. Alte părţi ale scrisorii se rup, îi cad din haină şi se împrăştie prin zonă. În sfârşit: Sever Antidulce ajunge la agenţia de detectivi.
Introducere în joc:
Copii ştiu doar că ei vor fi detectivii. În timp ce şeful lor le împarte rolurile şi le explică ce înseamnă a fi un detectiv, Sever Antidulce intră în sediul lor şi se prăbuşeşte la pământ, pierzându-şi conştiinţa, înainte de a mai spune ceva. (Abia la sfârşitul jocului el se va trezi.) Detectivii nu ştiu ce s-a întâmplat, dar ei înţeleg că trebuie să acţioneze repede. Ei se împart în grupe a câte 6 şi pornesc cercetările.
În prima parte a jocului detectivii trebuie să afle cine este bărbatul respectiv (el are o carte de identitate asupra sa), ce este cu el, cu ce se ocupă şi de unde provine ciocolata din haina sa. Detectivii strâng informaţii de la cele patru magazine din localitate. Aici ei află pentru prima oară despre firmele de ciocolată şi proprietarii lor. Mai departe ei trebuie să caute resturile scrisorii, care s-au împrăştiat pe tot terenul de joc şi în mare parte au ajuns în coşurile de gunoi ale magazinelor. Din scrisoare ei află alte detalii şi suspecţii principali.
Detectivii ştiu acum de existenţa baronului ciocolăţii. În partea a doua a jocului ei trebuie să îl descopere. Toată acţiunea se mută la sediile firmelor de ciocolată. Prin studierea comportamentului celor patru suspecţi şi găsirea celeilalte părţi a creionului avut asupra sa de către Antidulce se poate ajunge la acuzarea unuia dintre suspecţi. Detectivii nu află direct de la suspecţi nimic. Ei trebuie să găsească strategii de observare. O posibilitate ar fi să umble ca cerşetori şi să guste diferitele sortimente de ciocolată de la firme. Cele trei sortimente, pe care le-a avut asupra sa Antidulce sunt fabricate doar de firma „Dulciuri-Hurra” SA. Sub acoperire ei trebuie să ajungă şi în posesia creionului, pe care baronul (Mercedes Deavalma) i l-a luat lui Antidulce. Detectivii pot studia creionul şi pot să îi facă o copie din plastilină.
Comportamentul suspecţilor dă naştere la speculaţii bogate: Nesăturata şi Deavalma se ocupă foarte des cu număratul banilor (de unde îi au?), în timp ce de Şioco este foarte nervos (din cauză că detectivii sunt pe urmele lui?) şi Drocao este mult plecat în călătorii (pentru a şantaja?).
În partea a treia a jocului se organizează un proces pe baza rezultatelor cercetărilor detectivilor. Acum adevăratul „baron al ciocolăţii” este descoperit, judecat şi condamnat. Pedeapsa sa: toată ciocolata produsă de firma sa este împărţită locuitorilor şi detectivilor, dar cu măsură.
Şeful biroului de detectivi:
Este jucat de un conducător de joc. El este coordonatorul jocului şi el trebuie să cunoască cel mai bine mersul jocului, chiar şi informaţiile proprietarilor de magazine şi de firme, pentru a putea da detectivilor cele mai indicate instrucţiuni.
În prima parte a jocului el îi salută pe toţi şi le urează petrecerea unui timp plăcut împreună în meseria de detectiv; el formează grupele de detectivi şi le împarte legitimaţiile de detectivi; el întocmeşte hărţile pentru terenul de joc şi de acţiune; el comandă misiunile detectivilor, pe care le hotărăşte împreună cu grupa şi le dă în scris sau oral; el are grijă ca grupele să nu se întâlnească în timpul misiunii lor, deci să nu fie două grupe la o staţiune; grupele îi aduc lui toate informaţiile, el poate să dea anumite idei şi să aducă rezultatele cercetărilor grupelor la un numitor comun; el scrie rezultatele pe o pancartă mare; el cheamă grupele la sediu, dacă toate rezultatele sunt strânse. Aici se discută rezultatele şi se hotărăsc următoarele acţiuni. Acum se citeşte şi întreaga scrisoare a lui Sever Antidulce.
În partea a doua a jocului, conducătorul detectivilor explică că se continuă cu succes ancheta, dar în alt mod. Peste puţin timp baronul ciocolăţii va fi prins. Se împarte un nou plan al terenului de joc cu firmele suspecţilor. Detectivii trebuie să acţioneze sub acoperire. Cercul de suspecţi este restrâns, aceştia nu conversează cu oricine. Ei sunt mai prietenoşi, dacă nu li se spune că au de a face cu detectivi. Detectivii se pot schimba şi juca diferite alte roluri. Suspecţii pot fi urmăriţi de mai departe, astfel încât ei să nu ştie că sunt ţinuţi sub observaţie. Detectivul-şef comandă misiunile şi prelucrează datele şi informaţiile obţinute. Toată echipa se adună când se poate recurge la un proces.
În partea a treia a jocului, directorul agenţiei de detectivi stabileşte un termen de judecată, la care apar şi cei patru supecţi. El ascultă martorii şi expertizele detectivilor. Se formulează capetele de acuzare, detectivii sunt avocaţii şi martorii acuzării, cei patru se apără singuri. La sfârşitul jocului se pronunţă verdictul.
Detectivii:
Se organizează în patru grupe. Acestea merg o dată sau de două ori la un magazin, la o firmă, până ce execută cu succes misiunea încredinţată. Fiecare grupă îşi notează cu exactitate ce a aflat. Misiunile lor sunt:
În partea întâi a jocului ei trebuie să afle cine este Sever Antidulce (Cine îl cunoaşte?; Ce ştiu ceilalţi despre el?; A povestit el în ultimul ceva deosebit?; Cu ce se ocupă?), de unde provine ciocolata din haina lui Antidulce (Cine vinde şi ce fel de ciocolată vinde?; De unde îşi procură această ciocolată?; Cine o produce?). Ei trebuie să găsească şi resturile scrisorii, pe care Antidulce o avea în mână (A ridicat cineva bucăţi de hârtie de pe jos?; Unde sunt ele?).
În partea a doua a jocului ei se ocupă mai intens cu suspecţii. Ei trebuie să clarifice următoarele: Unde se află jumătatea cealaltă a creionului?; Cine produce ciocolata, pe care o avea Antidulce asupra sa?; Ce face suspectul când se simte în siguranţă? Există informaţii clare că suspectul ar fi avut legături cu Sever Antidulce?
Proprietarii de magazine:
Aceştia sunt jucaţi de către conducători de joc. La întrebările de bază ei se ţin strict de instrucţiunile primite pentru rolul lor. Dacă ei nu au altă informaţie, ei nu răspund la întrebare sau răspunsul este departe de a fi un real ajutor pentru detectivi. Lucruri mărunte pot fi inventate (vârsta, numărul de la pantofi, culoarea preferată, . . .). Pentru ca toate grupele de detectivi să găsească bucăţi de hârtie, la fiecare staţie trebuie să fie destulă hârtie pentru a umple coşurile de gunoi după fiecare grupă. Instrucţiunile pentru interpretarea rolului sunt legate de cele trei căi importante de rezolvare a cazului: Sever Antidulce, bucăţile de hârtie, ciocolata. Magazinele sunt astfel împrăştiate pe suprafaţa de joc, încât să nu se vadă ce se petrece la fiecare. Numele firmei şi a proprietarului ar trebui să fie scris pe o pancartă.
Marian Bombonel
(Proprietarul magazinului „Dulciuri de toate felurile”)
Îl cunoaşte pe Sever Antidulce din vedere şi ştie că acestuia nu îi place ciocolata. A auzit odată cum Antidulce a povestit cuiva: „Sunt pe cale să descopăr ceva . . .”. Nu a înţeles ce a vrut să spună.
El se ocupă mult cu hârtie. O foloseşte pentru a împacheta câte ceva, câteodată aruncă mici bucăţi de hârtie la coşul de gunoi, chiar şi ceea ce alţii aruncă în faţa magazinului său. El lasă detectivii să privească în coşul său de gunoi.
El vinde multe dulciuri, dar numai două feluri de ciocolată – amară şi cu nuci. Marfa o primeşte de la „Semiamara Srl”, a cărei secretar este Ovidiu de Şioco.
Gabriel Maro
(Proprietarul boutiqului „ChocaBun”)
Îl cunoaşte pe Sever din vedere. O singură dată i-a povestit Antidulce că ar fi şantajat. Dar în detalii n-a intrat.
El are mult de a face cu hârtie. O foloseşte la împachetat şi aruncă mici bucăţi de hârtie la coşul de gunoi, chiar şi ceea ce ceilalţi aruncă în faţa magazinului său. Din păcate, nu cu mult timp în urmă firma „Hârtia Refolosită” i-a golit coşul. Poate face trimitere la această firmă şi arată detectivilor coşul gol.
El vinde multe dulciuri, dar numai două feluri de ciocolată – de nuci şi cu lapte. Marfa o primeşte de la „Dulciuri-Hurra” SA, a cărei proprietară este Mercedes Deavalma şi de la „Organizaţia Prima-Calitate”, a cărei directoare este Anastasia Nesaturata.
Irina Sarate
(Proprietara firmei „Sărăţele”)
Îl cunoaşte destul de bine pe Sever Antidulce. Şi el are un magazin de lucruri sărate. El a povestit că are contact cu mafia ciocolăţii. Dar nu a intrat în detalii.
Ea se ocupă mult cu hârtie. O foloseşte pentru a împacheta câte ceva, căteodată aruncă mici bucăţi de hârtie la coşul de gunoi, chiar şi ceea ce ceilalţi aruncă în faţa magazinului său. Lasă detectivii să privească în coşul ei de gunoi.
Nu vinde ciocolată.
Vera Comasat
(Secretara firmei „Hârtia Refolosită”)
Îl cunoaşte pe Sever Antidulce din vedere. O singură dată i-a povestit că este pe urma unor infractori şi că le întinde o cursă. Ce a vrut el să spună cu aceasta, ea nu a înţeles exact.
De fapt nu are voie să permită persoanelor străine accesul în incinta firmei. Mai periculos este să se umble în resturile de hârtie. Pentru aceasta e nevoie de acceptul directorului. Are nevoie de ceva timp pentru a-l primi. Între timp trimite detectivii pentru 10 minute la plimbare. Apoi pleacă după permisiune.
Firma nu vinde ciocolată, dar ea a auzit o dată despre un „baron al ciocolăţii”. Dar ce vrea să fie, nu ştie. „Hârtia Refolosită” produce ambalaj pentru ciocolata cu lapte şi pentru cea amară, ambalaj trimis la „Visdecacao”, a cărei şef se numeşte Darius Drocao.
Principalii suspecţi:
Aceştia sunt jucaţi de către conducători de joc. La întrebările de bază ei se ţin strict de instrucţiunile primite pentru rolul lor. Dacă nu au altă informaţie, ei nu ştiu răspunsul sau acesta este departe de a fi un real ajutor pentru detectivi. Lucruri mărunte pot fi imaginate (vărsta, numărul de la pantofi, culoarea preferată, . . .). Când detectivii se prezintă ca atare, suspecţii încearcă să scape de ei, spun că au de lucru, că nu au timp. Ei nu spun tot ce ştiu la o singură vizită a detectivilor. Ei nu îi lasă pe aceştia să umble în lucrurile lor, în nici un caz nu le dau lucruri. Dacă detectivii lucrează sub acoperire, cu altă identitate, ei se arată a fi mult mai cooperativi. Jucătorii nu au voie însă să ia lucruri cu ei. Dacă suspecţii sunt urmăriţi din depărtare de către detectivi, ei se comportă conform instrucţiunilor. Firmele să fie cât mai depărtate şi inscripţionate.
Anastasia Nesaturata
(Preşedinta Organizaţiei „Prima-Calitate”)
Ea a auzit o dată despre mafia ciocolatei şi despre un baron al ciocolăţii, dar nu ştie ceva cu exactitate. De Sever Antidulce nu a auzit niciodată. Interesul ei constă menţinerii calităţii ciocolăţii, pe care o consumă cu mare plăcere.
Are un creion rupt (partea de jos). El s-a rupt cănd ea vrut să închidă masa biroului. Atunci a prins creionul în încuietoare şi l-a rupt. Organizaţia ei face comerţ cu ciocolată cu nuci, de lapte şi cu ciocolată albă. Câteva bucăţi are la ea.
Comportament: Tot timpul mănâncă ciocolată, pentru a găsi care este mai bună. Ea îşi notează ceea ce constată. Dacă nu mănâncă sau scrie, îşi numără banii, căci doreşte să ştie, câtă ciocolată îşi mai poate permite.
Mercedes Deavalma
(Proprietara „Dulciuri-Hurra SA”)
Ea este „Baronul Ciocolăţii”, creierul mafiei ciocolăţii. Aceasta şantajează bani de la cetăţeni. Cine nu plăteşte este îndopat cu 1 kg de ciocolată. Greaţa ce îi supără apoi mai multe zile la rând îi face pe cetăţeni să plătească. Nimeni nu îi cunoaşte adevărata identitate. Ea doreşte să rămână în continuare aşa. Când Sever Antidulce, propietarul unui magazin de sărăţele, nu a vrut să plătească pentru a patra oară consecutiv, ea s-a dus personal la el. Vroia să îi dea 10 kg de ciocolată. Dar el fugit. Ea nu recunoaşte că a auzit ceva despre baronul ciocolăţii, despre mafia ciocolăţii. Zice că nici pe Sever Antidulce nu l-a cunoscut.
Ea are un creion rupt (partea de sus). (Este jumătatea creionului lui Antidulce.) Ea zice că creionul i-ar fi căzut pe podea şi astfel s-a rupt. Firma ei comercializează ciocolată cu nuci, amară şi de lapte. Câteva sortimente are la ea. Din magazinul lui Antidulce a luat cu ea o pungă cu sărăţele. Ea zice că aceasta i-a fost dăruită de către cineva.
Comportament: Ea numără cu mare plăcere banii pe care îi câştigă prin şantaj. Pe lângă aceasta ea mănâncă din sărăţelele luate de la Antidulce.
Ovidiu de Şioco
(Agent sub acoperire)
Este secretarul firmei „Semiamara SRL”. El doreşte să prindă baronul ciocolăţii. Nimeni nu îi cunoaşte advărata identitate. Nici detectivilor nu li se poate confesa. De aceea, el zice că nu a auzit niciodată de o mafie şi de un baron al ciocolăţii. Nici pe Sever Antidulce nu l-a cunoscut. Dar el dă detectivilor diferite idei cum s-ar putea îmbrăca, căci vorbeşte despre oamenii locului. Câteva exemple: El a auzit că mulţi oameni din localitate dăruiesc unor cerşetori ciocolată. Sau că în ultimul timp în localitate se fac multe sondaje. Interesant este că pentru a scrie răspunsurile la întrebările acestora, cei care le fac nu au nimic de scris la ei şi împrumută creioane.
El are un creion rupt (partea de jos). I s-a rupt când a scris cu el, a apăsat prea tare. Ca secretar al firmei, el are şi ceva ciocolată la el: cu nuci, amară şi ciocolată albă.
Comportament: Tot timpul îşi face notiţe asupra cazului baronului ciocolăţii. Des se plimbă gânditor şi nervos prin împrejurimi (s-ar putea ca adevărata sa identitate să fie deconspirată).
Darius Drocao
(Şef la „Visacacao”)
A auzit odată ceva despre mafia şi baronul ciocolăţii, dar exact nu ştie nimic. De Sever Antidulce a auzit câte ceva. El ştie că acesta avea un magazin de sărăţele în localitate. El se interesează însă numai de ciocolată.
El are un creion rupt (partea de jos). L-a rupt când a deschis uşa. Firma sa comercializează ciocolată amară, cu lapte şi cu nuci. Are ceva bucăţi la el.
Comportament: Cu mare plăcere vinde ciocolată. De aceea este des plecat în călătorii de afaceri (el părăseşte locul său şi vizitează celelalte staţiuni, el ia cu el toate materialele sale).
