Mesajul moral-creştin al lecţiei
Reflecţii teologice
Reflecţii de pedagogie religioasă
Reflecţii metodice
Obiective formativ-educative
Daniel
Dintre copii şi tinerii care ajunseră în exil în oraşul Babel, în capitala Babilonului, un grup era ales ca să fie educat pentru a servi regelui Nabucodonosor. După trei ani de studii ale manierelor şi a tuturor lucrurilor necesare pentru meseria de slujitor la curtea regelui, tinerii erau supuşi unor teste de către însuşi regele Nabucodonosor. Un tânăr care se remarcă în mod deosebit a fost Daniel. El nu se dezise de la Dumnezeul lui Israel şi respectă întocmai poruncile şi regulile de viaţă impuse de credinţa sa. Daniel lucră însă cu iscusinţă şi pricepere şi pentru domnul său pământesc, care îl răsplăti pentru munca sa prin numirea într-o funcţie de ministru. După moartea lui Nabucodonosor, la cârma Babilonului urmă fiul lui, regele Darius. El îl stimă şi mai mult pe Daniel. Regele dorea să se retragă şi hotărî să dea mai multă putere lui Daniel, celui mai bun ministru al lui. Dar ceilalţi miniştrii, când auziră aceasta, deveniră invidioşi pe Daniel. Ei spuseră: „De ce el şi nu noi? Noi suntem mai buni! Noi vom demonstra regelui cât de rău la inimă este Daniel.” Începând cu aceea zi, ei căutară nod în papură lui Daniel, îl provocară de câte ori puteau, ca el să facă greşeli. Degeaba însă! Ei nu reuşiră să îl prindă pe Daniel pe picior greşit. Până la urmă ajunseră la un rezultat: „Daniel are o singură greşeală: El se roagă prea mult.” Într-adevăr, Daniel se ruga de trei ori pe zi: dimineaţa, la amiază şi seara. În timp ce vorbea cu Dumnezeu, el îngenunchea în faţa ferestrei deschise şi privea în depărtare, acolo unde se afla oraşul Ierusalim. El spunea: „Ah, Doamne! Te rog, nu uita să ne duci înapoi acasă!” Într-o zi, ceilalţi miniştrii puseră la cale un plan răutăcios. Ei merseră la rege, se închinară adânc în faţa lui şi spuseră: „O, tu mare rege Darius! Poporul vrea să ţi se închine numai ţie şi nimeni altcuiva. De aceea porunceşte ca nimeni să nu se mai roage. Numai tu să fii adorat. Iar această poruncă să ţină treizeci de zile. Şi cine nu respectă porunca, să fie aruncat în groapa cu lei.” Regele se simţi onorat şi strigă: „Bine, bine! Mie îmi place ideea aceasta.” El trimise mesageri în toată ţara, care răspândiră: „Regele Darius porunceşte următoarele: Nimeni nu are voie să se roage. Numai mie să vă închinaţi. Porunca este valabilă timp de treizeci de zile. Cine nu respectă porunca, va fi mâncat de lei.” Daniel auzi cu mâhnire porunca. El îşi dădu seama că este vorba de o uneltire a celorlalţi miniştri împotriva lui. El se ruga în continuare. Dar sub fereastra sa se ascunseră miniştrii şi ascultau vorbele sale. Iar când ei îl auziră vorbind cu Dumnezeu, ei se bucurară. Repede fugiră ei la rege şi strigară: „O rege! Nu ai spus tu: Nimeni nu are voie să se roage?” Regele răspunse: „Da, într-adevăr, eu am spus aceasta.” Miniştrii continuară: „Nu ai spus tu: Cine nu respectă porunca să fie aruncat în groapa cu lei?” „Şi aceasta am spus eu.” „Atunci Daniel trebuie să moară”, strigară toţi, „căci Daniel se roagă lui Dumnezeu, de trei ori pe zi.” Regele observă acum că miniştrii îi întinseră o capcană. El strigă speriat: „Nu! Nu Daniel! Eu nu voi lăsa să se întâmple ceva cu el.” Dar miniştrii nu se lăsau daţi bătuţi: „Tu ai spus. Acum trebuie să îţi ţii cuvântul.” Ce să facă regele? El dorea să îl salveze pe Daniel. În sfârşit el a cedat la insistenţele miniştrilor. El trimise soldaţi să îl aducă pe Daniel. Soldaţii îl aruncară pe Daniel în groapa cu lei. Regele strigă trist: „Daniel, acum numai Dumnezeul tău te mai poate salva!” Se lăsă întunericul. Regele nu putea să adoarmă. El nu mâncă şi nu bău nimic. Tot timpul el se gândi la Daniel. Oare îl va ajuta Dumnezeu? A doua zi dimineaţă, regele se ridică repede din pat şi fugi la groapa cu lei. Inima sa bătea puternic. El strigă: „Daniel! Tu, demn slujitor al regelui şi al lui Dumnezeu! Te-a ajutat Dumnezeu, cel căruia tu îi slujeşti cu asemenea credinţă?” El ascultă. Deodată se auzi vocea lui Daniel: „Da, regele meu. Dumnezeu m-a ajutat. El a trimis pe îngerii săi, care au îmblânzit leii. Eu nu am păţit nimic.” Cât de uşurat se simţea regele. Sufletul nu îl mai apăsa. El porunci soldaţilor: „Scoateţi pe Daniel din groapă!” Daniel apăru nevătămat, nici o zgârietură nu se vedea pe corpul său. Regele se gândi: Ce minune mare s-a înfăptuit. El porunci tuturor oamenilor din imperiul său: „Închinaţi-vă Dumnezeului lui Daniel! Temeţi-vă de El mai mult decât de toţi ceilalţi dumnezei. El este singurul Dumnezeu viu şi veşnic. El ajută şi ocroteşte!” (Daniel 1, Dan 6)
Cursul orei
