Mesajul moral-creştin al lecţiei

Dumnezeu dă dovadă de răbdare şi înţelegere

Reflecţii teologice

Cartea profetului Iona este o povestire de învăţături din sec. IV-III î. H. Aceste întâmplări foarte importante din punct de vedere teologic, nu sunt fundamentate istoric. Ninive este un oraş, care deşi distrus deja în anul 612 î. H., a devenit prototipul oraşului păcătos, cu locuitori îndepărtaţi de Dumnezeu. Totuşi, spre deosebire de Ierusalim, acest oraş îşi răscumpără păcatele după o singură zi de predici ale profetului Iona şi ţine un post de mai multe luni. Întreaga povestire este presărată de nenumărate minuni şi întâmplări minunate, prin care Dumnezeu îl obligă pe Iona să intre în slujba sa. Povestirea are mai multe părţi şi accente. Cel mai adânc moment este dat de trăirile lui Iona în burta balenei, culminând cu salvarea sa. Iona fuge de Dumnezeu şi de misiunea sa. Jahve nu îl scapă din ochi pe Iona. El îl lasă pe Iona să parcurgă drumul vieţii şi al morţii. Lunga perioadă de timp petrecută de Iona în burta balenei vrea să însemne sfârşitul oricărei speranţe. Dar destinul morţii se transformă în actul salvator al lui Dumnezeu. El îi dă şansa unui nou început profetului său. Sfârşitul se doreşte a fi un punct de plecare. În tradiţia credinţei, scena aceasta a lui Iona în burta balenei a primit imaginea continuă a situaţiei aducătoare de moarte, din care nici un om nu se mai poate elibera. Numai Dumnezeu are puterea de a-l salva pe om în astfel de situaţii. Iona poate fi considerat un antemergător al morţii şi învierii lui Isus. Prezenţa lui Dumnezeu este dorită şi chemată prin rugăciune în viaţa zilnică a fiecărui om. Însă ea îşi găseşte împlinirea la nevoi, la greutăţi, la probleme. Dacă se arată părere de rău şi căinţă. Iar lucrul acesta este înţeles numai de către Dumnezeu. Oamenii nu sunt în stare să trăiască şi să recunoască sinceritatea asemenor momente. Iona a văzut doar faţa exterioară a pocăinţei locuitorilor din Ninive, Dumnezeu a văzut ceea ce i-a mişcat pe aceştia în interiorul lor.

Reflecţii de pedagogie religioasă

Ocupându-se cu povestirile biblice despre patriarhi, regi şi profeţi, copii dobândesc siguranţa că mesajul lui Dumnezeu adresat oamenilor este adevărat şi că el se împlineşte în fapte: Dumnezeu este alături de oameni. Chiar dacă noi ne dorim acest lucru, prezenţa sa nu este o garanţie că nu putem fi loviţi de diferite probleme şi greutăţi. Prezenţa lui Dumnezeu este însă o garanţie a faptului că el nu ne părăseşte când întâmpinăm greutăţi şi nevoi. Copii încep acum să cuprindă ideea că o greutate întâmpinată în viaţă îl căleşte şi îl maturizează pe om, tocmai pentru că răbdarea de care ar trebui să dea dovadă îl va conduce din impas. Neînţelegerea poate provoca nerăbdare. Iar aceasta din urmă duce la fapte nesăbuite şi nefondate. Oamenii cad în această capcană, Iona ar fi dorit să moară toţi locuitorii din Ninive. Însă Dumnezeu prin pilda vrejului a dorit să îl înveţe iertarea. Câteodată este greu a înţelege unele aspecte din viaţa noastră, doar timpul şi harul de la Dumnezeu ni le pot descifra.

Reflecţii metodice

Obiective formativ-educative

Copii să audă povestea profetului Iona cu toate implicaţiile ei.

Copii să încerce să explice pilda vrejului cu cuvintele lor.

Copii să înţeleagă importanţa stăpânirii de sine.

Iona: Răbdarea lui Dumnezeu este mare

În vremea aceea, poporul lui Israel era ameninţat de către asirieni. Aceştia erau mult mai puternici decât poporul sirienilor şi decât toate celelalte popoare din parte aceea de lume. Ei aveau o armată mare şi un rege mândru, care domnea ca un Dumnezeu în marele oraş Ninive. Israeliţii tremurau de frică doar când auzeau numele asirienilor. Ei ziceau: „Să sperăm că asirienii nu vor veni în ţara noastră să ne ia pământurile şi bogăţiile. Căci atunci noi vom pierde totul!” Ei îşi povesteau cruzimile înfăptuite de asirieni în oraşul lor păcătos Ninive. Doar o poveste se deosebea de celelalte: Povestea profetului Iona, cel pe care Dumnezeu l-a trimis la Ninive. Aceasta este povestea sa:

Iona era un profet al lui Dumnezeu. El trăia în Israel. Într-o zi, Dumnezeu îi vorbi: „Iona, pregăteşte-te de drum! Părăseşte casa ta şi du-te în oraşul Ninive, în capitala imperiului asirienilor. Spune-le tuturor celor care locuiesc acolo că pedeapsa mea se va abate asupra lor, căci viaţa lor nu este vrednică de atenţia mea.” Iona se speriă. El nu dorea să meargă la Ninive. „La Ninive? Nu, eu sigur nu voi intra în acel oraş. Acolo trăiesc duşmanii mei. Să se întâmple cu ei ce le este scris. Viaţa lor nu mă interesează. Eu ştiu ce voi face. Eu voi fugi şi mă voi ascunde. Nici măcar Dumnezeu nu mă va găsi. Astfel eu nu voi intra niciodată în Ninive.” Iona se ridică şi plecă. El ajunse la malul mării. O corabie tocmai se pregătea să îşi ridice ancorele. Iona merse la căpitanul vasului şi îl întrebă: „Mă luaţi şi pe mine cu voi?” Căpitanul era de acord. Iona îi înmână banii de drum şi urcă la bordul corabiei. Vântul sufla în direcţia care trebuia. Toţi sperau într-o călătorie liniştită. Iona ocupă locul cel mai de jos din corabie. Nu îl interesa ce se întâmplă afară. El se gândi: „Dumnezeu nu ştie de mine. El nu mă vede aici.” Dar deodată corabia începu să se zgâlţâie foarte tare. Dumnezeu trimise o furtună pe mare. Cerul era negru, tuna şi fulgera. Valurile mării nu lăsau corabia în pace. Toţi marinarii se speriară şi fiecare se ruga dumnezeului său. Doar Iona dormea jos în corabie. Căpitanul îl trezi: „Cum poţi să dormi acum? Scoală-te şi roagă-te şi tu Dumnezeului tău. Poate că El ne va auzi şi ne va ajuta!” Iona urcă repede alături de ceilalţi. După ce văzu valurile uriaşe, el îşi dădu seama: Dumnezeu l-a găsit. „Cine poartă vina pentru această nenorocire? Nu cumva eşti tu părtaş la vremea asta cumplită?” îl întrebară marinarii pe Iona. El răspunse: „Da, eu sunt de vină”. Plini de teamă îl priviră ceilalţi şi spuseră: „Dar cine eşti tu? De unde vii şi cum l-ai mâniat pe Dumnezeul tău?” Iona zise: „Eu vin din ţara lui Israel. Eu cred în Dumnezeu, Domnul nostru, cel care a creat pământul şi toate apele sale. Eu am fugit din calea Sa. Eu nu l-am ascultat. De aceea a trimis El furtuna aceasta.” „Ce să facem noi acum?” Iona le propuse: „Aruncaţi-mă în mare şi veţi fi salvaţi!” Marinarii începură să vâslească din răsputeri. Dar ei constatară că nu aveau nici o putere asupra valurilor. Atunci ei se rugară: „Doamne, nu ne socoti nouă o nelegiuire faţă de un nevinovat ceea ce vom face noi acum.” Îl luară pe Iona şi îl aruncară în mare. Imediat marea se linişti, cerul se deschise şi soarele îşi trimise razele pe corabie. Marinarii se închinară la Dumnezeu şi îi aduseră jertfe.

Dar Iona? Ce se întâmplase cu el? Unde ajunse el? Se înecase? Nu, Dumnezeu trimise un peşte mare. Acesta îl înghiţi pe Iona cu totul. Trei zile şi trei nopţi stătu Iona în burta peştelui. Acolo era întuneric şi foarte strâmt. Iona se rugă la Domnul Dumnezeul său: „Frica m-a făcut să strig după ajutorul Tău, Doamne! Şi Tu nu m-ai uitat şi nu m-ai lăsat. Tu mi-ai răspuns. Apele m-au înconjurat şi îmi doreau viaţa. Însă Tu, Dumnezeul meu, m-ai ajutat şi salvat. Tu m-ai scos din neputinţă şi neascultare, Doamne!” Peştele înotă spre mal şi îl scuipă pe Iona afară. Încă o dată Dumnezeu îi porunci lui Iona: „Mergi la Ninive, în marele oraş asirian. Vesteşte oamenilor tot ce îţi voi spune Eu.” Acum Iona îl ascultă. El porni spre Ninive. Cum ajunse acolo, îl cuprinse mirarea. Un oraş atât de mare şi frumos el nu mai a văzut până acum! Trei zile îi trebuiră ca să ajungă dintr-o parte în cealalta a oraşului. Dar locuitorii nu erau mândri de oraşul lor. Oamenii erau brutali, violenţi şi nu se îngrozeau faţă de nimic. Iona nu suportă să vadă greşelile lor. El ştiu ce are să le spună. El se aşeză în mijlocul unei pieţe şi strigă tuturor: „Astfel vorbeşte Dumnezeu, Domnul nostru: Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrus!” Oamenii din Ninive se opriră şi îl ascultară. Faţa li se întunecă. Plini de groază se priviră unii pe alţii. Tot mai mulţi se adunară în jurul lui Iona. Ei se întrebară speriaţi: „Ce să facem? Noi l-am supărat pe Dumnezeu. Să ne rugăm! Să ne schimbăm viaţa!” Oamenii din Ninive începură să ţină post mare. Ei nu se mai certară, nu se mai băteau, nu mai furau şi nu mai ucideau. Ei îmbrăcară haine de pocăinţă, toţi: cei mari, începând cu regele, şi cei mici, bogaţii şi săracii, întreg poporul. Iona ieşi din oraş, se aşeză la marginea oraşului ca să aştepte şi să vadă ce se va întâmpla. Dumnezeu văzu convertirea în bine a locuitorilor din Ninive şi îi iertă. El îşi retrase ameninţarea. Însă Iona se supără. El dorea să vadă oamenii primindu-şi pedeapsa cuvenită. În nemulţumirea sa, el vorbi lui Dumnezeu: „Ah, Doamne, eu nu am vrut să vin la Ninive! Eu am ştiut imediat că Tu iubeşti oamenii şi nu le poţi face vreun rău. Tu îi ierţi întotdeauna. Tu întotdeauna îţi schimbi cuvântul.” Dumnezeu lăsă ca în jurul lui Iona să crească un vrej ca să îi facă umbră. Aşa credea Iona şi el se bucură. Dar noaptea veni un vierme şi roase rădăcina vrejului astfel că acesta se uscă. În ziua următoare soarele dogorea ca niciodată. Iona nu mai putea să reziste arşiţei. El se văită: „Doamne, de ce ai lăsat să crească vrejul, dacă acum tu mi l-ai luat? Eu nu mai am umbră. Eu nu mai rezist. Mai bine mor!” Dumnezeu îi răspunse lui Iona: „Ce se întâmplă cu tine, Iona? Ţie îţi pare rău după un vrej care a crescut într-o noapte şi tot într-o noapte s-a uscat. Dar la oamenii din Ninive nu te gândeşti, după ei nu îţi pare rău? Cum poţi tu să priveşti liniştit la moartea lor? Eu nu pot. Mie îmi pare rău de marele oraş Ninive cu copii săi mulţi şi cu multele animale.” Iona tăcea şi se gândi: Ce mare e răbdarea lui Dumnezeu cu oamenii – şi chiar cu mine! (Iona 3-4)

Cursul orei

Etapele lecţiei	Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor)	Strategia didactică	Timp
1. Introducere	Profesorul se roagă împreună cu copii „Tatăl nostru”.	Rugăciune	5
2. Prezentare	Profesorul repetă împreună cu copii despre ce s-a vorbit orele trecute: Biblia de la începuturi până acum a fost a relatare a voinţei lui Dumnezeu de a fi alături de oameni, întâi de patriarhi, apoi de judecători, urmaţi de regi şi la sfârşit de către profeţi. Ce este un profet? Şi Iona a fost un profet. Profesorul citeşte copiilor povestirea lui Iona „Iona: Răbdarea lui Dumnezeu este mare”.	Discuţie copii-profesor Citire	20
3. Aprofundare
4. Exprimare

Rebus pentru recapitularea cunoştiinţelor despre Iona

1. În care oraş l-a trimis Dumnezeu pe Iona?
2. Cu ce a vrut Iona să fugă de Dumnezeu?
3. Cine l-a aruncat pe Iona în mare?
4. Cine l-a salvat pe Iona din mare?
5. Câte zile a stat Iona în pântec?
6. Ce au ţinut oamenii din Ninive după predica lui Iona?
7. Ce i-a dat vrejul lui Iona?
8. Cine a ros vrejul?

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!