Mesajul moral-creştin al lecţiei
Dumnezeu ne oferă un model de viaţă
Reflecţii teologice
Pericopele din Ex 20 şi Dtn 5 scot la iveală o comoară fundamentală a legilor morale: Decalogul. Evreii nu sunt primii beneficiari ai unor legi morale. Vechiul Orient cunoştea deja culegeri de texte care descriu o viaţă echilibrată şi împăcată cu Dumnezeu, cu sine însăşi şi cu ceilalţi oameni. Un exemplu concludent este Codul lui Hammurabi. Totuşi Decalogul depăşeşte limitele unui simplu cod de legi. Căci el nu este redactat de oameni, ci scris şi dăruit oamenilor de către Dumnezeu. Astfel Decalogul nu este supus schimbărilor timpului, comportamentului sau viciilor oamenilor. El este pe veci valabil. De aceea el este dăltuit pe table în piatră. Decalogul este semn al conducerii destinului omenesc prin Dumnezeu şi garant al unei legi veşnice. Dumnezeu s-a implicat des direct în viaţa fiecărui om. În Vechiul Testament întâlnim multe exemple ale acestei implicări aducătoare de binecuvântare: salvarea lui Noe, Abraham, ieşirea poporului lui Israel din Egipt, cele zece porunci. Pentru poporul evreu, eliberarea sub Moise a fost o dovadă a sprijinului lui Dumnezeu pentru poporul ales. În drumul său anevoios prin deşert, poporul acceptă şi învaţă conceptele de viaţă ale lui Dumnezeu. Decalogul este pecetea pusă noului legământ încheiat de Dumnezeu cu poporul său ales, evreii, reprezentat de către Moise pe muntele sfânt Sinai. Cele zece porunci nu sunt puse omului în cârcă cu brutalitate. Ele reprezintă capacitatea oamenilor de a prelua răspundere pentru mersul lumii, ele sunt semne pentru o viaţă binecuvântată şi plină de har. Poruncile şi regulile de viaţă adunate în Decalog nu sunt graniţe impuse libertăţii omului, ci ele deschid şi arată noi căi de convieţuire. Prin ele omul poate întâmpina cu mai multă uşurinţă şi seninătate situaţiile extreme din viaţă şi el le poate folosi ca orientare. Libertate desăvârşită întâlnim numai acolo unde oamenii sunt în căutarea adevărului şi a dreptăţii.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Copii se simt deseori părăsiţi, ei nu ştiu să găsească răspunsuri adecvate la anumite situaţii din viaţă. În această perioadă de viaţă, când ei sunt supuşi unui flux imens de dobândire şi asimilare a cunoştiinţelor, gândurile lor nu sunt întotdeauna luate în seamă. Ei au nevoie de anumiţi oameni, a căror viaţă să le folosească drept model. Astfel ei pot trăi şi exemple negative. Ei nu sunt integraţi îndeajuns în societate, căci nu mai ştiu după cine să se orienteze. Din istoria îndelungată a omenirii s-au cristalizat o seamă de norme generalizate. Personajele din Biblie se orientează după idealurile celor zece porunci. Copii pot recunoaşte în acestea o cale de viaţă simplă şi împlinită, dacă ei reuşesc şi sunt ajutatţi să le înţeleagă şi să le aplice în viaţa lor de zi cu zi. Astfel ei pot simţi că nu sunt lăsaţi singuri, că cineva parcurge cu ei drumul vieţii.
Reflecţii metodice
Prin descrierea cuvântului „Libertate”, copii pot spune gândurile lor personale cu privire la temă.
Prin discuţia copii-profesor, copii pot exemplifica părerile lor şi să desluşească rolul regulilor.
Prin povestea celor zece porunci, copii află despre grija lui Dumnezeu pentru viaţa oamenilor.
Prin activitatea în caiet, copii pot alege o poruncă, fiecare având ocazia să aprofundeze însemnătatea unei porunci sau chiar să critice.
Obiective formativ-educative
Copii să vorbească despre „Libertate”.
Copii să audă despre încheierea legământului dintre Dumnezeu şi poporul lui Israel.
Copii să se ocupe intensiv cu o poruncă şi să scrie câteva rânduri despre aceasta.
Cursul orei
|
Etapele lecţiei |
Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor) |
Strategia didactică |
Timp |
|
1. Introducere
|
Profesorul se roagă împreună cu copii „Tatăl nostru”. Apoi el arată copiilor (sau scrie pe tablă) o pancartă pe care este scris cuvântul „Libertate”. Copii spun ce înţeleg ei prin aceasta şi ei încearcă să răspundă la întrebările: Ce înseamnă libertate, pentru este nevoie de ea, ce urmări poate avea ea, există dreptate fără libertate? Profesorul conduce discuţia spre noţiunile de reguli şi norme de viaţă: Avem noi nevoie de reguli, norme, legi? Oare nu stau ele în calea libertăţii? |
Rugăciune Brainstorming Discuţie copii-profesor |
12 |
|
2. Prezentare
|
Poporul lui Israel a dobândit libertatea. Cum au folosit ei aceasta? Copii îşi amintesc de cele discutate ora trecută. Evreilor le pare rău că au părăsit Egiptul, ei găsesc motive de nemulţumire şi decad în practici de necredinţă (adoră zeităţi, se închină la statui, favorizează o viaţă desfrânată, se dedau la acte de violenţă şi furturi). Totuşi Dumnezeu le netezeşte calea, îi satură şi le potoleşte setea. El este alături de ei. Copii citesc Lc. 18 „Dumnezeu alege un popor” de la pag. 26 din Biblia pentru copii „Dumnezeu vorbeşte copiilor săi”. |
Recapitulare Discuţie copii-profesor |
11 |
|
3. Aprofundare
|
Copii pot să îşi aleagă o poruncă cu care să se ocupe individual mai intensiv. Fiecare scrie o poruncă în caiet şi scrie şi gândurile sale alături. Profesorul dă sfaturi şi ajută la tălmăcirea înţelesului poruncilor. Porunca I: zeităţi; jerfe; superstiţie; ghicitoria; magia; spiritismul Porunca II: numele lui Dumnezeu este însuşi Dumnezeu; folosirea magică; blasfemia; înjurătura; jurământul fals; numele unui creştin Porunca III: momente sacre; sabatul; duminica; liturghia; sărbătoare Porunca IV: familia; egalitatea femeii cu bărbatul; îndatoririle copiilor; îndatoririle părinţilor Porunca V: viaţa a fost dată de Dumnezeu; omuciderea; sinuciderea; sănătate; integritate corporală; evitarea războiului; respect faţă de natură şi mediu Porunca VI: căsătoria; scopurile căsătoriei; divorţul; poligamia; celibat Porunca VII: proprietatea privată; respect faţă de bunuri şi creaţie; munca; activitatea socială; zgârcenia Porunca VIII: adevărul; minciuna; mărturia falsă; vorbirea de rău; calomnia; lăudăroşenia Porunca IX şi X: curăţia inimii; înşelătorie, certuri, duşmănie, invidie, egoism, lenevire, sărăcie (v. Poruncile V, VI, VII) |
Activitate în caiet Discuţie copii-profesor |
22 |
Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu
1. Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit. Să nu slujeşti nimănui în afară de mine.
2. Să nu iei în zadar numele meu.
3. Să sfinţeşti ziua a şaptea. În această zi să nu muncească nimeni.
4. Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.
5. Să nu ucizi.
6. Să păstrezi fidelitatea în căsnicie.
7. Să nu furi.
8. Să nu spui vreun neadevăr despre semenul tău.
9. Să nu pofteşti femeia altuia.
10. Să nu râvneşti bunurile altuia.
(din Biblia pentru copii „Dumnezeu vorbeşte copiilor săi”)
