Mesajul moral-creştin al lecţiei

Dumnezeu ne ajută să învingem teama şi să ne păstrăm cumpătul

Reflecţii teologice

Daniel este personajul principal al cărţii biblice Cartea profetului Daniel. El nu este un profet în linia lui Isaia sau Ieremia. Este vorba despre un tânăr refugiat evreu, care sub acest nume a avut ocazia să petreacă şi să activeze mulţi ani la curtea imperiului babilonian. Tinereţea sa nu l-a împiedicat a nu îşi uita rădăcinile: nici poporul şi mai ales nici pe Dumnezeul lui unic şi sfânt Iahve. El a fost înzestrat de către Dumnezeu cu puteri extraordinare, şi anume el reuşea să decodifice scrieri vechi secrete, să desluşească vise, să înterpreteze viziuni. Daniel a reuşit să se impună în mijlocul „necredincioşilor”. Mulţi dintre aceştia îl stimau şi preţuiau. Astfel el le făcu cunoscut pe Dumnezeul lui. Mulţumirea sa s-a concretizat în credinţa sa nestrămutată în Dumnezeu. Priceperea şi însufleţirea sa i-au atras însă şi pizma şi invidia altor candidaţi la funcţiile statului. Nici ameninţarea cu moartea prin aruncarea sa în groapa cu lei, care nu a rămas doar ameninţare, ci s-a întâmplat întocmai, nu a clintit încrederea sa în Dumnezeu. Autorul cărţii doreşte prin descrierea acestor întâmplări să păstreze intactă tradiţia poporului ales al lui Israel în timpuri vitrege, în perioada de dezvoltare a helenismului politic, cultural şi religios (marea parte a cărţii a fost scrisă abia prin 160 î. H.). Iar Daniel este figura hotărâtoare, el este exemplul de viaţă necesar. Daniel se lasă condus de Dumnezeu, nimeni şi nimic nu îl poate destabiliza sau abate de la drumul său. Departe de Ierusalim, el nu plânge, ci găseşte alinare în rugăciune. Toate examenele şi piedicile celorlalţi le trece cu brio, Dumnezeu se implică activ în viaţa lui. El ascultă rugăciunile lui Daniel. Dumnezeu îi ordonează viaţa spre binele său, fără a-i suspenda libertatea.

Reflecţii de pedagogie religioasă

Copii se pot identifica uşor cu Daniel în situaţia lui în faţa leilor, de aceea partea aceea ar trebui mai mult accentuată. Cum s-a simţit Daniel? I-a fost frică? A pierdut speranţa? A aşteptat să se întâmple o minune? A resemnat? Daniel poate fi un exemplu de comportament pentru copii în faţa primejdiilor sau posibilelor întâlniri cu animale mai mari şi străine lor. Care copil nu a avut vreodată în faţa sa imprevizibil un câine? Care copil nu s-a pierdut în faţa mărimii şi impozantei staturi a unui cal? Care copil nu a fost zgâriat de o pisică? Care copil nu se înfioară la vederea unor albine sau viespi? Care copil se teme de secretoasele şi alunecoasele orătănii de sub ape? Copii sunt deschişi contactului cu lumea înconjurătoare prin natura lor, prin dorinţa lor de a cunoaşte. Acest spirit trebuie întreţinut, căci el este o dovadă vie a creaţiei dumnezeieşti.

Reflecţii metodice

Prin cântec, copii se pregătesc pentru ora de religie.

Prin povestire, copii aud o nouă povestire interesantă din Biblie.

Prin repovestire, ei se identifică cu Daniel şi sunt motivaţi ca în discuţia copii-profesor să vorbească despre cunoştiinţele lor în materie de animale şi ocrotire.

Prin desen, ei prelucrează cele auzite şi discutate.

Obiective formativ-educative

Copii să asculte cu atenţie povestea lui Daniel.

Copii să vorbească despre sentimentele lor de simpatie sau de antipatie faţă de animale.

Copii să recunoască că ei nu sunt lăsaţi la îndemâna oricui.

Daniel

Dintre copii şi tinerii care ajunseră în exil în oraşul Babel, în capitala Babilonului, un grup era ales ca să fie educat pentru a servi regelui Nabucodonosor. După trei ani de studii ale manierelor şi a tuturor lucrurilor necesare pentru meseria de slujitor la curtea regelui, tinerii erau supuşi unor teste de către însuşi regele Nabucodonosor. Un tânăr care se remarcă în mod deosebit a fost Daniel. El nu se dezise de la Dumnezeul lui Israel şi respectă întocmai poruncile şi regulile de viaţă impuse de credinţa sa. Daniel lucră însă cu iscusinţă şi pricepere şi pentru domnul său pământesc, care îl răsplăti pentru munca sa prin numirea într-o funcţie de ministru. După moartea lui Nabucodonosor, la cârma Babilonului urmă fiul lui, regele Darius. El îl stimă şi mai mult pe Daniel. Regele dorea să se retragă şi hotărî să dea mai multă putere lui Daniel, celui mai bun ministru al lui. Dar ceilalţi miniştrii, când auziră aceasta, deveniră invidioşi pe Daniel. Ei spuseră: „De ce el şi nu noi? Noi suntem mai buni! Noi vom demonstra regelui cât de rău la inimă este Daniel.” Începând cu aceea zi, ei căutară nod în papură lui Daniel, îl provocară de câte ori puteau, ca el să facă greşeli. Degeaba însă! Ei nu reuşiră să îl prindă pe Daniel pe picior greşit. Până la urmă ajunseră la un rezultat: „Daniel are o singură greşeală: El se roagă prea mult.” Într-adevăr, Daniel se ruga de trei ori pe zi: dimineaţa, la amiază şi seara. În timp ce vorbea cu Dumnezeu, el îngenunchea în faţa ferestrei deschise şi privea în depărtare, acolo unde se afla oraşul Ierusalim. El spunea: „Ah, Doamne! Te rog, nu uita să ne duci înapoi acasă!” Într-o zi, ceilalţi miniştrii puseră la cale un plan răutăcios. Ei merseră la rege, se închinară adânc în faţa lui şi spuseră: „O, tu mare rege Darius! Poporul vrea să ţi se închine numai ţie şi nimeni altcuiva. De aceea porunceşte ca nimeni să nu se mai roage. Numai tu să fii adorat. Iar această poruncă să ţină treizeci de zile. Şi cine nu respectă porunca, să fie aruncat în groapa cu lei.” Regele se simţi onorat şi strigă: „Bine, bine! Mie îmi place ideea aceasta.” El trimise mesageri în toată ţara, care răspândiră: „Regele Darius porunceşte următoarele: Nimeni nu are voie să se roage. Numai mie să vă închinaţi. Porunca este valabilă timp de treizeci de zile. Cine nu respectă porunca, va fi mâncat de lei.” Daniel auzi cu mâhnire porunca. El îşi dădu seama că este vorba de o uneltire a celorlalţi miniştri împotriva lui. El se ruga în continuare. Dar sub fereastra sa se ascunseră miniştrii şi ascultau vorbele sale. Iar când ei îl auziră vorbind cu Dumnezeu, ei se bucurară. Repede fugiră ei la rege şi strigară: „O rege! Nu ai spus tu: Nimeni nu are voie să se roage?” Regele răspunse: „Da, într-adevăr, eu am spus aceasta.” Miniştrii continuară: „Nu ai spus tu: Cine nu respectă porunca să fie aruncat în groapa cu lei?” „Şi aceasta am spus eu.” „Atunci Daniel trebuie să moară”, strigară toţi, „căci Daniel se roagă lui Dumnezeu, de trei ori pe zi.” Regele observă acum că miniştrii îi întinseră o capcană. El strigă speriat: „Nu! Nu Daniel! Eu nu voi lăsa să se întâmple ceva cu el.” Dar miniştrii nu se lăsau daţi bătuţi: „Tu ai spus. Acum trebuie să îţi ţii cuvântul.” Ce să facă regele? El dorea să îl salveze pe Daniel. În sfârşit el a cedat la insistenţele miniştrilor. El trimise soldaţi să îl aducă pe Daniel. Soldaţii îl aruncară pe Daniel în groapa cu lei. Regele strigă trist: „Daniel, acum numai Dumnezeul tău te mai poate salva!” Se lăsă întunericul. Regele nu putea să adoarmă. El nu mâncă şi nu bău nimic. Tot timpul el se gândi la Daniel. Oare îl va ajuta Dumnezeu? A doua zi dimineaţă, regele se ridică repede din pat şi fugi la groapa cu lei. Inima sa bătea puternic. El strigă: „Daniel! Tu, demn slujitor al regelui şi al lui Dumnezeu! Te-a ajutat Dumnezeu, cel căruia tu îi slujeşti cu asemenea credinţă?” El ascultă. Deodată se auzi vocea lui Daniel: „Da, regele meu. Dumnezeu m-a ajutat. El a trimis pe îngerii săi, care au îmblânzit leii. Eu nu am păţit nimic.” Cât de uşurat se simţea regele. Sufletul nu îl mai apăsa. El porunci soldaţilor: „Scoateţi pe Daniel din groapă!” Daniel apăru nevătămat, nici o zgârietură nu se vedea pe corpul său. Regele se gândi: Ce minune mare s-a înfăptuit. El porunci tuturor oamenilor din imperiul său: „Închinaţi-vă Dumnezeului lui Daniel! Temeţi-vă de El mai mult decât de toţi ceilalţi dumnezei. El este singurul Dumnezeu viu şi veşnic. El ajută şi ocroteşte!” (Daniel 1, Dan 6)

Cursul orei

Etapele lecţiei	Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor)	Strategia didactică	Timp
1. Introducere	Copii învaţă un cântec, mai precis refrenul şi o strofă: „Vino Isuse, arată-ne calea.”	Cântec	7
2. Prezentare	Profesorul povesteşte copiilor prin completare la textul alăturat despre viaţa lui Daniel.	Povestire	7
3. Aprofundare	Copii repovestesc cu cuvintele lor împrejurările dramatice prin care a trecut Daniel. Acum ei pot vorbi liber şi despre momentele lor de teamă şi frică în faţa animalelor. Fiecare poate spune cum a reacţionat în faţa unor animale străine, în asemena situaţii, dacă li s-a întâmplat ceva rău, dacă s-au simţit ocrotiţi şi apăraţi. Împreună ci profeosrul ei compun o rugăciune pentru a cere lui Dumnezeu sprijin în situaţii grele, dar concluzia este că trebuie să ne rugăm constant pentru a fi siguri în faţa primejdiilor neprevăzute.	Repovestire Discuţie copii-profesor	12
4. Exprimare	Copii pot să îşi ia caietele şi să deseneze întâmplarea cu Daniel apărat în faţa leilor. Profesorul arată copiilor mai multe desene. Ei pot să aleagă după care desen se pot orienta în desenul lor, însă imaginaţiei lor nu îi sunt puse limite.	Desen	14

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!