Mesajul moral-creştin al lecţiei

Isus ne dă puterea de a ierta

Reflecţii teologice

Isus punea pe primul loc mântuirea şi împlinirea omului. În acestea el vedea satisfăcute cele zece porunci ale lui Dumnezeu. În zilele sale, majoritatea învăţaţilor credeau că Dumnezeu ajută celor drepţi, deci toţi cei care stăteau la marginea societăţii, bolnavii, copii, femeile, vameşii, erau suspectaţi a fi păcătoşi, pe care Dumnezeu îi judeca şi pedepsea. Isus a spart tiparele acestei gândiri, în ficare om în parte el a văzut un egal. Şi cum fiecare om îşi dă singur o şansă de a se îmbuna, tot aşa trebuie să îi dea aceeaşi şansă şi semenului său. Isus argumentează acest comportament prin voinţa lui Dumnezeu. El cunoaşte această voinţă din rugăciuni, din dialogul său cu Dumnezeu, cu Tatăl său. Sarcina sa este de da glas acestei voinţe prin pilde în cuvinte şi fapte. În rugăciunea dată apostolilor şi tuturor creştinilor „Tatăl nostru”, Isus a spus: „Şi ne iartă nouă greşelile, precum şi noi iertăm greşiţilor noştrii.” Numai urmând acest drum, ajungem să (re)cunoaştem şi să gustăm din împărăţia cerurilor.

Reflecţii de pedagogie religioasă

În multe situaţii ale vieţii, copii ajung la concluzia că există bariere, graniţe, limite de netrecut. Ele pot fi naturale, determinate de condiţii care nu ţin de puterile şi capacităţile fiecăruia (de exemplu sunt jocuri în care nu fiecare poate câştiga, ci există numai un singur câştigător), dar şi artificiale, adică construite de noi, deci ocazii în care suntem lăsaţi singuri să alegem cum ne purtăm cu ceilalţi (să vorbim sau să nu vorbim cu celălalt, să îi întindem sau nu mâna, să împărţim un bun al nostru cu el sau nu etc.). În rezolvarea trecerii ultimelor ne poate ajuta mult Isus şi învăţătura sa. El este un model care poate motiva a trece barierele, a sparge limitele posibile nouă, a cunoaşte şi a accepta partea cealaltă. Copii pot învăţa să se întrebe: Cine a început? De ce? Cine este adevăratul vinovat? Cine a încercat să îl bruscheze pe celălalt în libertatea sa? Care sunt mijloacele, pe care le avem la îndemână pentru a rezolva şi clarifica conflictele, certurile? Prin aceasta, ei ajung la înţelegerea mecanismelor de funcţionare a unei bune şi împlinite convieţuiri, ca în pildele exemplare ale lui Isus.

Reflecţii metodice

Prin rugăciune, copii se reculeg, îşi adună gândurile în faţa lui Dumnezeu şi se pregătesc pentru ora de religie.

Prin povestire, copii aud o întâmplare care parcă ar fi desprinsă din viaţa lor.

Prin repovestire, copii sunt motivaţi să redea ce au reţinut din text.

Prin jocul cu roluri, copii pot urmări şi simţi pe propria piele cauzele şi deznodământul acţiunii celor doi.

Prin discuţia copii-profesor, copii sunt invitaţi să vorbească despre cazurile de ceartă şi împăcare, pe care le-au trăit ei înşişi, copii pot analiza punctele pozitive şi negative ale unei înţelegeri sau neînţelegeri.

Prin colajul de paşi, copii pot recunoaşte importanţa înţelegerii.

Obiective formativ-educative

Copii să asculte atenţi povestirea despre cei doi prieteni.

Copii să încerce să se identifice în rol cu cei doi copii din povestire.

Copii să vorbească despre cazurile de ceartă şi împăcare trăite de ei înşişi.

Copii să meargă cu paşii lor coloraţi drumul împăcării.

Două puncte de vedere diferite

Într-un mic sat trăiau doi băieţi, care de când îşi puteau ei aminti, erau buni prieteni. Casele familiilor lor stăteau una vizavi de cealaltă, de fiecare parte a unui drum. Drumul acesta împărţea şi grădinile celor două familii. Cei doi băieţi erau întotdeauna împreună, chiar şi atunci când îi ajutau pe părinţii lor în grădini. Dacă un băiat lucra într-o grădină, celălalt lucra şi el în cealaltă grădină. Cei doi se înţelegeau atât de bine încât ei niciodată nu se certară până acum. Un om dintr-un sat vecin auzi despre acest lucru şi îşi spuse: „Eu voi încerca să îi fac pe cei doi să se certe.” El şi-a cusut o haină, o jumătate din stofe de culoare roşie, cealaltă jumătate din stofe de culoare albastră. Apoi el porni la drum spre satul în care locuiau cei doi băieţi. El merse pe drumul care împărţea grădinile lor. Băieţii lucrau în grădini, unul pe o parte, altul pe cealaltă parte. Ei văzură omul trecând pe drum, se opriră din muncă şi priviră după el. „Ai văzut pe omul acela?”, spuse unul dintre băieţi. „Cum poate el să umble cu o asemenea haină?” „Da”, răspunse celălalt, „aşa o haină albastră eu nu aş îmbrăca niciodată.” „Albastră? Ai spus tu albastră? Haina a fost roşie – roşie ca racul!” „Roşie? Tu nu ai ochi în cap? Haina a fost albastră! Şi încă ce albastră!” „Cum poţi tu să spui că a fost albastră, când a fost roşie? Cum poţi fi tu atât de prost?” „Ce? Tu mă numeşti pe mine prost? Pe mine, pe prietenul tău cel mai bun? Şi numai pentru că tu nu poţi deosebi între două culori: albastru şi roşu!” „Ce crezi tu despre mine? Nu pot eu?” „Da, ai auzit bine.” „Eu îţi voi arăta cine este prostul aici! Aşteaptă numai!” Unul dintre băieţi aruncă sapa, celălalt făcu la fel, apoi ei se apropiară şi începură să se bată. După ce trecu o oră, omul cu haina roş-albastră se apropie din nou de cele două case vecine. În faţa unei case stătea jos un băiat, el avea ochiul umflat, îşi sprijinea bărbia de genunchi şi privea în gol. În faţa celeilalte case stătea jos celălalt băiat, el avea obrazul zgâriat, îşi sprijinea bărbia de genunchi şi privea în gol. „Cum e, este haina mea roşie sau albastră?”, întrebă omul în trecere. Acum băieţii înţeleseră ce se întâmplase. „Tu ne-ai păcălit frumos!” spuse unul din băieţi. „Da! Proşti am fost amândoi.”, spuse celălalt băiat. „Suntem din nou prieteni?” „Suntem prieteni!” Ei luară sapele lor şi munciră mai departe, întâi într-o grădină, apoi în cealaltă. Şi când se lăsă seara porniră amândoi împreună spre casele lor. (Käthe Recheis, după o poveste africană)

Cursul orei

Etapele lecţiei	Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor)	Strategia didactică	Timp
1. Introducere	Copii se roagă împreună cu profesorul „Tatăl nostru”.	Rugăciune	4
2. Prezentare	Profesorul citeşte copiilor povestirea „Două puncte de vedere diferite”.	Citire	10
3. Aprofundare	Copii povestesc cu cuvintele lor ce au reţinut din textul citit de către profesor. Totodată copii încearcă să joace povestirea în patru scene scurte (cei doi prieteni, omul cu haina roş-albastră, cearta, împăcarea), după împărţirea rolurilor. Copii vorbesc despre situaţiile din viaţa lor personală, cum au ajuns să se certe cu alţi copii la joacă sau la şcoală, cu fraţii sau surorile acasă, cu prietenul lor cel mai bun, prietena lor cea mai bună.	Repovestire Joc cu roluri Discuţie copii-profesor	5 7 7
4. Exprimare	Profesorul dă fiecărui copil o foaie de hârtie reprezentând un pas, o talpă de picior. Pe aceasta, copii o colorează, apoi ajutaţi de către profesor, ei lipesc tălpile picioarelor p o pancartă mare de hârtie. În mijlocul pancartei profesorul scrie „Să mergem în pace alături de Isus”.	Activitate a copiilor Desen – Colaj	12

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!