Mesajul moral-creştin al lecţiei
Dumnezeu a venit cu trup şi suflet la noi
Reflecţii teologice
Numele lui Isus este programatic ales. Dumnezeu doreşte de la bun început a arăta oamenilor că el este alături de oameni, el s-a întrupat ca unul dintre noi, a trăit cu noi şi ne-a lăsat siguranţa revenirii sale. Sarcina noastră rămâne a păstra mereu trează amintirea sa, a celui care ne-a adus lumina de la Dumnezeu. O cale de a nu îl uita este meditaţia unor mărturii vizibile ale lui, cum ar fi de exemplu icoanele, adică imagini ale chipului său dumnezeiesc. Chiar dacă porunca I a lui Dumnezeu interzice închinarea la chip cioplit, prin faptul că el a luat chipul unui om, noi avem permisiunea a privi şi gândi la acest portret, gândindu-ne la cel pe care îl reprezintă. Căci prin cinstirea chipului său angelic îi arătăm în parte respectul şi adoraţia noastră. Se spune că cuvântul „icoană” provine de la numele Veronicăi: vera icona, ceea ce ar însemna adevărata faţă, adevăratul chip a lui Cristos. Din această cauză, nici unui artist nu îi este permis să picteze chipul acesta liber, ci doar după standarde bine stabilite. Căci există un singur Dumnezeu şi El o singură dată ni s-a arătat. Iar arătarea aceasta trăieşte în inimile noastre, încălzite de soarele cuvintelor şi faptelor sale.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Pentru copii să te rogi şi să vorbeşti cu un Dumnezeu fără chip, fără figură e foarte greu. Ei nu îşi pot închipui nimic sub formă abstractă sau cu de la sine putere. Ei au nevoie de un model, de o arătare omenească. Doar faptele lui Isus nu sunt de ajuns, ei vor să cunoască şi persoana care stă în spatele acestora. Binele pe care l-a făcut, învăţăturile drepte pe care le-a propovăduit trebuie înţelese de către copii, tocmai de aceea ele trebuie asimilate şi asociate unei persoane, unei fiinţe umane plauzibile. Iconografia şi reprezentările medievale au la bază trăsături comune pentru partea umană a lui Isus, puncte pe care copii le învaţă şi le recunosc repede şi uşor. Pentru copii e de mare ajutor să ştie că există o figură completă, care cu trup şi suflet a fost, este şi va fi alături de noi.
Reflecţii metodice
Prin rugăciune, copii sunt motivaţi să fie cu trup şi suflet la ora de religie.
Prin citire, copii sunt introduşi într-o nouă lume, pe care apoi o discută şi o descriu cu cuvintele lor.
Prin meditaţie, copii află despre chipul lui Isus, ei pot revedea şi recunoaşte faţa şi gesturile importante şi tămăduitoare ale Lui.
Prin desen, copii îşi pot deschide sufletul şi lăsa soarele să intre în ei, acolo şi aşa cum doresc ei.
Obiective formativ-educative
Copii să fie atenţi la citirea povestirii şi să înţeleagă conţinutul ei.
Copii să descrie icoana şi să recunoască persoana şi gesturile reprezentate.
Copii să afle despre importanţa cinstirii lui Dumnezeu şi a Fiului Său.
Cum a ajuns soarele în ţara Malon
Malon se cheamă ţara, despre care ni se povesteşte. Ea se ascunde în spatele unor munţi înalţi. Soarele – el niciodată nu ajunge să se vadă de după vîrfurile acestora. Astfel că în această ţară este întotdeauna noapte – întuneric şi beznă. Malonii – aşa se numesc locuitorii acestei ţări – pornesc la drum însoţiţi de felinare. Astfel au ceva lumină, o mică rază călduroasă. Ei sunt nişte oameni foarte interesanţi, mai ciudaţi. Fiecare locuieşte singur în căsuţa sa. Iar fiecare casă este împrejmuită de un gard înalt. Căci nici un malon nu se înţelege bine cu celălalt. Ei nu sunt prieteni unul cu celălalt. Fiecare este plin de invidie şi nu are încredere în celălalt. Dar într-o zi se întâmplă ceva! Un străin vine în Malon, în ţara de după munţi. Faţa străinului este deschisă şi prietenoasă. Ochii săi strălucesc. Malonii se miră. Nici unul dintre ei nu îşi mai poate aminti, că vreodată un străin a trecut pe la ei. Şi străinul se miră despre ţara aceasta ciudată, în care ziua este la fel de întunecată ca şi noaptea. Unde este soarele, întreabă străinul. Soarele, ce este asta? Niciodată nu am auzit despre aşa ceva, îi răspund malonii. Doar unul dintre ei, foarte bătrân deja, îşi aminteşte, că a auzit cu mult timp în urmă despre soare. El îl roagă pe străin: Povesteşte-ne ceva despre felinarul acela de pe cer, care se zice că luminează tot pământul. Străinul începe să povestească. Soarele, spune el, este un cerc de foc. În fiecare dimineaţă el urcă pe cer. La început luminează roşu, apoi devine galben. Când ajunge la mijlocul cerului, el străluceşte ca aurul şi trimite lumina şi căldura sa pe întreg pământul. Razele lui calde trezesc păsările din cuiburile lor. Ele salută noua zi cu lumina sa cu cântecele şi strigătele lor. La căldura soarelui se deschid mugurii tufişelor şi copacilor şi bobocii florilor parfumează aerul. Soarele momeşte iarba verde din pământ. Florile îşi etalează petalele multicolore. Floarea soarelui îşi întoarce faţa spre lumina soarelui. Fetele şi băieţii se şterg după un somn dulce pe ochi la văzul luminii soarelui şi strigă: Astăzi este o zi cu soare! Doamne ajută! Ei lasă ca razele calde ale soarelui să le măngâie pielea. Ei se bronzează în soare şi sar plini de bucurie şi veselie pe câmpii. Zi de zi străinul le povesteşte malonilor despre soare. Malonii sunt numai ochi şi urechi. Ei îşi părăsesc casele de după zidurile înalte şi se aşează la masa străinului pentru a asculta povestirile lui. Da, în fiecare zi stau şi ascultă şi se miră. În inimile lor creşte o dorinţă. Un dor puternic îi cuprinde, dor după razele soarelui, cu a lui lumină şi căldură. Dar a venit şi ziua când străinul trebuie să plece mai departe. El a petrecut destul timp în Malon. El spune: Când se povesteşte despre soare, trebuie ca el să fie văzut, căci altfel imaginea lui se pierde, scade în intensitate. Astfel străinul îşi ia rămas bun de la maloni şi îşi continuă drumul. Malonii sunt foarte trişti. Nu mai este nimeni aici, care să le povestească despre soare. Ce să facă ei acum? Să se întoarcă la casele lor? Să se ascundă fiecare după zidurile sale? Nu, asta ei nu mai vor. Ar fi fost din nou singuri. Ei au aflat că este mult mai frumos să fie împreună, să mănânce împreună, să vorbească unul cu celălalt, să se ajute unul pe celălalt. Şi felinarele lor împreună dau mai multă lumină decât un felinar singur. Astfel ei rămân împreună şi lucrează împreună. În fiecare dimineaţă iasă din oraş şi merg pe un deal din apropiere. Ei strigă (cântă) împreună: Soare, dragă soare, soare, dragă soare, vino cu razele tale, vino cu razele tale în casele noastre, în casele noastre! Şi într-o bună zi se întâmplă minunea. Întunericul dispare încetul cu încetul. Se luminează. De după munţii înalţi apare mare şi frumos strălucitor soarele. La început este roşu. Apoi devine galben. Când a ajuns la mijlocul cerului, străluceşte ca aurul. Plini de bucurie malonii strigă: Priviţi, el este aici! Ăsta trebuie să fie soarele, lumina, pe care am aşteptat-o atât de mult timp. Malonii îşi întind braţele şi mâinile spre soare. Ei cântă şi dansează, căci în sfârşit şi la ei s-a făcut lumină şi căldură. (Christine Mühlberger)
Cursul orei
|
Etapele lecţiei |
Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor) |
Strategia didactică |
Timp |
|
1. Introducere
|
Profesorul se roagă împreună cu copii „Tatăl nostru”. |
Rugăciune |
4 |
|
2. Prezentare
|
Profesorul citeşte copiilor povestirea „Cum a ajuns soarele în ţara Malon”. Apoi copii pot repovesti cele auzite. Profesorul îi ajută prin întrebări şi încearcă să stabilească o analogie a tânărului fără nume care a adus soarele cu persoana dumnezeiască cunoscută şi dragă copiilor, Isus. |
Citire Repovestire Discuţie copii-profesor
|
8 6 5 |
|
3. Aprofundare
|
Profesorul scoate la iveală o icoană, un Isus Pantocrator. Copii privesc cu atenţie şi încearcă să descrie pe rând: culori, forme, semne. Ei zic tot ce le cade în minte la prima vedere. Profesorul dă explicaţiile de rigoare şi explică culorile (De ce atât de mult galben ca aurul?), gesturile (Isus care binecuvântează, ţine Evanghelia în mână). Copii îşi exprimă părerea. |
Meditaţie – Descriere Discuţie copii-profesor
|
8 5 |
|
4. Exprimare
|
În timpul rămas, copii primesc un cerc solar mare, în care ei pot desena ce le-a plăcut cel mai mult în povestirea cu malonii. |
Activitate a copiilor Desen
|
9 |
