Mesajul moral-creştin al lecţiei
Dumnezeu ni se arată
Reflecţii teologice
Tema acestei lecţii nu este lupta lui Ilie împotriva răspândirii cultului lui Baal, ci este vorba de susţinerea lui Ilie prin Dumnezeu. Povestirea despre întâlnirea lui Dumnezeu cu Ilie (1 Regi 19) este încă o dovadă a faptului că Dumnezeu parcurge alături de oameni drumul vieţii. Aşteptările lui Ilie nu se îndeplinesc: Dumnezeu nu apare în furtună, în cutremur sau în foc. Dumnezeu nu are nevoie să facă o demonstraţie de forţă. El vine lin, ca un susur, ca un murmur încet şi gingaş. Dumnezeu este altcumva de cum ni-l imagi-năm noi. Cine este Ilie? Ilie a fost unul din marii profeţi a lui Israel. Pe timpul cârmuirii ţării de către regele Ahab şi a fiilor săi, Ilie a fost unul dintre profeţii foarte respectaţi şi iubiţi de popor. El a colindat în principal regatul de nord al lui Israel, dar el a mers şi pe muntele Domnului – Horeb în pustiul Sinai. Ilie nu a avut un domiciliu stabil, el a umblat prin ţară şi a răspândit mesajele lui Dumnezeu. Regii nu l-au la inimă, profeţiile sale au fost nişte spini în ochii lor. Deseori el a trebuit să fugă din ţară. Întreaga sa viaţă şi putere el a pus-o în slujba Domnului. Misiunea sa a fost de a contracara, de a lupta împotriva cultului lui Baal. Victoria sa asupra preoţilor lui Baal pare a avea o componentă istorică de netăgăduit. Totuşi el a trebuit să se ascundă în faţa răzbunării Izebelei, soţiei lui Ahab, care a fost o destoinică apărătoare a statuilor lui Baal. El a ajuns pe muntele Horeb – Muntele lui Dumnezeu. Aici i s-a revelat Dumnezeu. Povestirea urmează acelaşi curs ca şi apariţia lui Dumnezeu în faţa lui Moise pe muntele Sinai. Ilie continuă tradiţia lui Moise. El reprezintă implicarea directă a lui Dumnezeu în destinul poporului ales. Numele lui Ilie se trage din Elija, care însemna la început „lasă pe Dumnezeu să lucreze”, mai apoi pri-mind însemnătatea „Dumnezeul meu este Jahwe”. Acesta a fost motto-ul sub care s-a desfăşurat viaţa sa.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Mesajul de bază al povestirii biblice despre Ilie este: Dumnezeu nu a fost în furtună, nu a fost în cutremur, nu a fost în foc – Dumnezeu s-a arătat într-o adiere. Pentru copii este important să şi-l închipuie pe Dumnezeu ca fiind plin de bunătate şi nu un Dumnnezeu al răutăţii, al forţei. Dumnezeu ni se adresează, el ne oferă posibilitatea de a intra în contact cu el. Un Dumnezeu blând şi iertător pune bazele unei relaţii om-Dumnezeu sănătoase. Astfel, copilul nu se va simţi singur, părăsit. Povestirea este foarte încărcată de date istorice şi geografice. Ea trebuie redusă ca conţinut, căci copii nu sunt încă la o vârstă la care pot aprofunda şi sistematiza informaţiile primite.
Reflecţii metodice
Prin rugăciune şi exerciţiu meditativ, copii se liniştesc şi se concentrează asupra orei.
La această povestire este foarte importană identificarea copiilor cu personajul principal. De mare ajutor este o naraţiune simplă şi pregnată în conţinut şi informaţii.
Copii pot repeta anumite pasaje ale textului, în special aceea în care se arată Dumnezeu prin adierea fină de vânt. Ghemotoacele de vată adâncesc experienţa trăită de Ilie.
Obiective formativ-educative
Copii să cunoască o nouă povestire din Biblie.
Copii să redea propoziţii importante din povestire.
Copii să simtă prin atingerea unui băţ cu vată adierea lină şi fină de vânt, care l-a atins pe Ilie.
Ilie: Dumnezeu ne ocroteşte
În Israel trăieşte un bărbat cu numele de Ilie. El este un profet. Dumnezeu vorbeşte des cu el. Ilie merge apoi la regele evreilor, pentru a-i transmite ce a zis Dumnezeu. Regele din Israel se numeşte Ahab şi el are o soţie – Isebel. Ahab nu este un rege bun şi soţia sa nu este o regină bună. Isebel se roagă la alţi zei, nu la Dumnezeu. Pentru că ea este regină, mulţi locuitori ai ţării fac ca ea. Ei adoră alţi zei. Ei nu îl suportă pe Dumnezeul lui Israel. Şi pentru că ea este împotriva lui Dumnezeu, ea este şi împotriva profeţilor lui. Isebel îl urăşte pe Ilie (pentru că el vorbeşte cu Dumnezeu şi el spune regelui, ce doreşte Dumnezeu de la oameni). Ea îl urmăreşte pe Ilie şi doreşte să îl omoare. Lui Ilie îi este frică. El fuge şi dispare. El se ascunde în deşert (aici nu creşte nimic şi este foarte, foarte cald). El găseşte un copac mic, sub care se aşează. Aşa are el ceva umbră. Ilie este obosit. El nu mai poate să meargă. S-a săturat de fugă. Este atât de terminat încât îşi doreşte doar să moară. Ilie zice: Dumnezeu, tu m-ai lăsat singur, eu nu mai pot. Obosit şi trist el adoarme. În vis el aude o voce: Trezeşte-te, Ilie, mânâncă şi bea! Când se trezeşte în faţa lui găseşte o pâine! Şi un ulcior cu apă este aici. Ilie mănâncă şi bea, apoi adoarme din nou. Iarăşi aude o voce, un trimis al Domnului îi spune: Ilie, trezeşte-te, tu mai ai un drum lung înaintea ta! Elie se trezeşte, mănâncă şi bea puţin. Acum simte că are putere să continue. El merge multe zile şi multe nopţi, până ajunge la Horeb, la muntele lui Dumnezeu. El vede o peşteră. Plin de bucurie el întră în peşteră şi se întinde pe jos să doarmă. Ilie se roagă: Dumnezeu, oamenii nu vor să facă ce îi înveţi tu. Ei adoră alţi zei, ei mă urmăresc. Ce să fac? Acum Dumnezeu îi spune: Ilie, ieşi din peşteră. Stai în faţa mea pe vârful muntelui! Deodată suflă un vânt puternic şi sălbatic, care lasă ca pietrele să zboare prin aer. Dar Domnul – Dumnezeu nu este în furtună. După vijelie urmează un cutremur, pământul tremură şi bubuie. Dar Dumnezeu nu este nici în cutremur.După cutremur vine un foc. Dar Dumnezeu nu este nici în foc. Şi deodată se simte o mică adiere, un vânt slab – abia se aude şi abia se simte. Acesta este Dumnezeu. Ilie aude şi simte. El îşi ascunde faţa şi se întoarce spre peşteră. El ştie: Dumnezeu este acum aici – nu în furtună, nu în cutremur, nu în foc. Ilie îl întreabă pe Dumnezeu: Ce să fac eu, toţi mă urmăresc? Dumnezeu spune: Întoarce-te înapoi. Tu nu eşti singur. Mulţi oameni cred în mine. Du-te şi unge un rege nou, un rege nou pentru Israel.
Cursul orei
|
Etapele lecţiei |
Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor) |
Strategia didactică |
Timp |
|
1. Introducere
|
Copii îşi aduc scaunele în mijloc şi formează un cerc. Profesorul se roagă împreună cu copii „Tatăl nostru” (în picioare). Apoi copii se aşează şi închid ochii. Profesorul merge la fiecare copil în parte şi îi scutură o cutiuţă la ureche. Dacă copilul aude acel sunet la urechea sa, el poate deschide ochii. |
Rugăciune Exerciţiu meditativ |
5 |
|
2. Prezentare
|
Profesorul citeşte un text despre Ilie. El explică textul, pe care copii îl pot repovesti, profesorul direcţionează discuţia în special spre anumite părţi mai importante. |
Citire Repovestire Discuţie copii-profesor |
15 |
|
3. Adâncire
|
Copii se ridică în picioare. Ce înseamnă o adiere de vânt? Cum s-a arătat Dumnezeu lui Ilie? Cum poate să se arate Dumnezeu nouă? Cum putem noi simţi adierea de vânt din partea lui Dumnezeu? Copii îşi duc mâinile la gură şi suflă încet. Ce simt ei? Profesorul împarte fiecăruia un ghem mic de vată. Copii îl apasă de faţa lor. Cum se simte vata? |
Serbare catehetică |
7 |
|
4. Exprimare
|
Copii desenează, pornind de la fineţea vatei, pe care au simţit-o pe pielea lor, o adiere de vânt. Ei pot să îşi termine desenul de ora trecută, cu Moise. |
Desen |
23 |
