Mesajul moral-creştin al lecţiei

Să descoperim frumuseţile naturii

Reflecţii teologice

Dumnezeu ni s-a relevat prin creaţie. Cuvântul său „Să fie . . .” cere răspunsul oamenilor. Oamenii pot răspunde prin laude şi mulţumiri la adresa lui Dumnezeu. Este vorba despre acţiune şi reacţiune, despre spus şi răspuns – afecţiunea lui Dumnezeu ne obligă la arătarea muţumirii noastre. Acest sentiment de recunoştiinţă îl exprimăm prin tradiţii şi obiceiuri într-o zi specială, într-o zi de duminică – printr-o Sf. Liturghie de mulţumire pentru recolta de peste an. Este o zi de sărbătoare. Toţi cei care au o bucată de grădină ştiu ce înseamnă să ai o vreme bună, să ai o sămânţă bogată, să ai o sănătate de fier pentru a te bucura la sfârşitul verii şi în toamnă de roadele muncii tale. Totul culminează cu sentimentul trăirii, vieţuirii. Viaţa – este cel mai de preţ lucru. Iar pentru oameni viaţa este posibilă prin roadele câmpului, prin roadele grădinilor. Pentru a trăi, oamenii au nevoie de hrană – hrană trupească, dar şi hrană sufle-tească. Iar Dumnezeu se îngrijeşte ca noi să avem hrana necesară, nici mai mult, nici mai puţin.

Reflecţii de pedagogie religioasă

Fiecare copil se bucură spontan dacă i se îndeplineşte o dorinţă, dacă se întâmplă un lucru neobişnuit. Copii sunt prin natura deschişi la orice şi prin sinceritatea şi inocenţa lor, sunt predispuşi să se bucure, să şi trăiască intensiv această bucurie. Astfel îşi arată ei mulţumirea. Un zâmbet de copil este un semn de mulţumire. Copii îşi articulează gândurile de mulţumire mult mai uşor ca adulţii. Copii încă mai au puterea de a se mira, de a se minuna. Adulţii – ei ştiu totul, nimic nu îi mai descoperă în faţa neprevăzutului, ei gândesc rece, ei calculează, ei ştiu dinainte ce vor să facă. Copilul nu se lasă indus în această eroare – el aşteaptă să fie condus, el se lasă dus de impresii, el vrea să înveţe, să descopere lumea şi viaţa. Totul este nou şi frumos. Iar mulţumirea vine de la sine. El trebuie şi el vrea să afle că nu totul este dea-gata, de la sine înţeles. Copii trăiesc la intensitate maximă viaţa. E bine aşa, căci viaţa e cea mai frumoasă în anii copilăriei.

Reflecţii metodice

Prin povestirea despre „Swimmy”, copii sunt motivaţi să asculte şi ei se pot identifica uşor cu micul peştişor.

Prin discuţia profesor-copii, ultimii pot povesti impresiile lor despre natură, întâmplările şi experienţele lor în mijlocul naturii.

Prin desen, copii pot da frâu liber imaginaţiei lor cu privire la peştişor şi la lumea acvatică şu nu numai.

Obiective formativ-educative

Copii să asculte în linişte povestirea.

Copii să poată reda din minunăţiile naturii.

Copii să înveţe despre Ziua recoltei, despre necesitatea de a-i aduce mulţumiri şi laude lui Dumnezeu.

Swimmy

Undeva într-un colţ al mării trăia un stol de peşti mici şi fericiţi. Toţi aveau culoarea roşie. Numai unul era negru. Negru ca coaja unei midii. Dar nu numai ca culoare el nu se asemăna cu ceilalţi fraţi şi surori ai lui: El înota mult mai repede. Numele său era Swimmy. Într-o zi veni un ton în colţul acesta de mare, un peşte rapid, urât şi foarte mâncăcios. El înghiţi toţi peştişorii roşii într-o singură gură. Numai un peşte îi scăpă. Era Swimmy. Speriat, trist şi singur, Swimmy înotă în largul mării. Marea era plină de creaturi minunate, pe care Swimmy nu le-a văzut în colţul său de mare. În timp ce marele ocean îi prezentă minune după minune, el prinse curaj, ca un peşte în apă. (Şi el era un peşte în apă, chiar dacă unul mic.) Prima oară văzu el o meduză. El o găsi minunată. Ea arăta de parcă ar fi din sticlă, şi ea sclipi în toate culorile curcubeului. Apoi Swimmy văzu un fel de excavator viu. Era un homar. Mai tărziu în jurul lui înotară câţiva peşti ciudaţi, în linişte şi în acelaşi ritm, ca şi cum ar fi dirijaţi de nişte sfori ascunse. Micului şi veselului Swimmy i se făcu puţină frică. Dar el se înveseli repede. El înota printr-o pădure de basm. O pădure de alge, care creşteau pe stânci de culoarea multor bomboane. Swimmy nu mai prididea a se mira. Acum întâlni o anghilă. Aceasta i se părea că nu se mai termină. Când el ajunse la capul anghilei, el nu îşi mai putea aminti de vârful cozii ei. O minune urma după cealaltă. Următoarele erau anemonele de mare. Ele se lăsau duse de briza mării ba într-o parte, ba în cealaltă, ca nişte palmieri de culoare roz în bătaia vântului. Lui Swimmy nu îi venea să-şi creadă ochilor: El văzu un stol de peştişori mici şi roşii. Dacă nu ar fi ştiut că stolul său a fost mâncat şi a dispărut, el ar zis că sunt fraţii şi surorile lui. „Veniţi în mare!” le strigă el plin de viaţă. „Eu vreau să vă arăt multe minuni.” „Noi nu putem” răspunseră speriaţi peştişorii mici şi roşii. „Peştii cei mari ne vor mânca! Noi trebuie să rămânem la umbra întunecată şi ocrotitoare a stâncilor.” Răspunsul lor îl întristă pe Swimmy. Era păcat, că stolul de peştişori nu se putea încumeta să iasă în largul mării. „Trebuie să mă gândesc la ceva!” Şi lui îi veni o idee. El se gândi şi se gândi. Şi deodată ştiu ce are de făcut. „Gata” strigă el. „Haideţi să încercăm ceva.” Pentru că el le plăcu şi le inspira încredere, peştişorii mici şi roşii ascultau de comenzile lui Swimmy. Ei formară un stol cu o anumită formă. Fiecare peştilor îşi avea locul său bine stabilit. După ce stolul a luat această formă, se văzu că din mulţi peştişori mici şi roşii se făcu un singur peşte mare, un peşte din mai mulţi peşti, un peşte uriaş. Acestuia îi lipsea doar un ochi. Swimmy spuse: „Eu voi fi ochiul!” Şi el luă în stol locul ochiului de culoare neagră. Stolul prinse curaj şi ieşi în largul mării, afară în lumea mare a minunilor. Nimeni nu îndrăznea să se atingă de ei. Dimpotrivă: Chiar şi peştii cei mai mari fugeau din calea lor. Şi aşa înoată un stol de peştişori ca un singur peşte uriaş fericiţi în mare, iar Swimmy se simte foarte bine şi foarte folositor în rolul său de ochi atent. (trad. după Leo Lionni)

Cursul orei

Etapele lecţiei	Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor)	Strategia didactică	Timp
1. Introducere	Profesorul şi copii se roagă „Tatăl nostru”.	Rugăciune	3
2. Prezentare	Profesorul citeşte o povestire „Swimmy”. Copii stau liniştiţi şi încearcă să îşi imagineze acţiunea. Apoi copii pot repovesti cu cuvintele lor.	Citire	10
3. Aprofundare	Profesorul întreabă copii ce ştiu ei despre natură, ce le place în natură – nu numai în apă, ci şi pe uscat. Fiecare copil poate povetsi ceva, care l-a impresionat în natură. Toate sunt frumoase şi create de Dumnezeu. Noi avem de toate cele necesare pentru hrană. Noi trebuie să mulţumim pentru tot lui Dumnezeu. De aceea: Ziua recoltei. Îşi amintesc copii din anii trecuţi sau ce înţeleg ei despre această zi?	Discuţie copii-profesor	10
4. Exprimare	Copii desenează peştişorul care se minună despre frumuseţile naturi.	Desen	10
5.	Profesorul şi copii se joacă un joc „Cei trei arhangheli”.	Joc	12

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!