Mesajul moral-creştin al lecţiei

Exemple de oameni cu inima şi urechea deschisă la chemarea Domnului

Reflecţii teologice

Vestitori şi mesageri ai mesajului lui Isus din timpul Adventului, înainte de Crăciun sunt persoanele sfinţite, a căror veneraţie este adânc înrădăcinată în tradiţii şi obiceiuri. Sfânta Barbara este una dintre cele mai de seamă şi mai eroice figuri dintre sfinţii, care ne introduce în perioada Adventului. Ziua ei de come-morare este 4. decembrie. Ea s-a născut în sec. al III-lea într-o familie înstărită păgână din Turcia. Tânără fiind, era deja recunoscută ca frumoasă şi inteligentă. Avea mulţi admiratori, dar ea îi respingea, căci se simţea atrasă spre alte idealuri. Religia creştină era interzisă iar creştinii erau prigoniţi. Ea a intrat în legă-tură cu unii creştini şi a descoperit un nou sens al vieţii. Tatăl ei a aflat despre simpatiile fiicei sale. El i-a interzis cu desăvârşire contactul cu eventuali creştini. Chiar a construit un turn înalt, pe care Barbara nu avea voie să îl părăsească. Ea a reuşit să scape şi să fugă, totuşi a fost prinsă şi supusă la chinuri grele. Însă toate rănile ei au fost vindecate de Isus, care i-a apărut în somn. Văzând că nu o poate abate de la credinţă, însăşi tatăl ei a luat sabia şi a decapitat-o public. Prin multele şi diversificatele legende şi povestiri referitoare la viaţa şi credinţa ei, Sf. Barbara are un loc aparte în tradiţiile şi viaţa Bisericii. Începând cu sec. VIII, ea este venerată în Occident, dar în Răsărit numele şi faptele ei erau cunoscute dinainte. Din sec. XVIII, ea este considerată patroana minerilor şi a tuturor meseriilor, care au de-a face cu explozii şi foc. Ea se numără şi printre cei 14 sfinţi, care sunt chemaţi la moartea unui om. De ziua ei este foarte răspândit obiceiul în Europa, la noi în ţară nu este cunoscut, de a tăia crengile unor pomi fructi-feri şi a le pune într-o vază cu apă, pentru ca ele să înmugurească şi să înflorească în Ajunul Crăciunului. Creanga devine astfel simbolul măreţiei dumnezeieşti, care din sărăcia sufletească a omului îşi găseşte întruparea şi atinge apogeul în persoana lui Isus Cristos. Creanga înmugurită este reprezentarea misterului de Crăciun, care înfloreşte din întunericul iernii şi a inimii omeneşti ca urmare a aşteptării pline de speranţă din timpul Adventului. Sfinţii redau lumina izvorâtă din noua Creaţie a lui Dumnezeu, odată cu venirea Fiului Său. Ei se disting în viaţa de zi cu zi, ei sparg tiparele cotidianului. Ei sunt exemple, care ne arată şi demonstrează că şi lucrurile mărunte au un rol, poartă o lumină în ele. Isus este izvorul de lumină, din care ne adăpăm cu toţii.

Reflecţii de pedagogie religioasă

Anul liturgic oferă multe posibilităţi de sărbătorire. Dar nici un alt timp al anului nu este atât de încărcat de sărbători, de tradiţii şi mister în viaţa poporului ca timpul de peste Advent. Coroanele de Advent sunt un semn, care îi însoţeşte pe copii şi adulţi din prima zi până în ultima zi a Adventului. Copii sunt implicaţi de la bun început în pregătirile pentru Crăciun: se face curăţenie în casă, se caută modalităţi de achiziţionare a brazilor, a lumânărilor, se fac gânduri cu privire la cadourile şi bucuriile, cu care se vrea a se surprinde pe cei apropiaţi. Din păcate ultimul aspect este parte preponderentă a gândurilor de Crăciun. De aceea, mai ales orele de religie de la parohie sunt o ocazie de regăsire şi aprofundare a adevăratului mesaj de Crăciun. Copii sunt cei care vor duce mai departe acest mesaj. Ei au însă nevoie de exemple concrete de viaţă creştinească. Sfinţii pot umple golul acesta şi pot fi pilde de viaţă consacrată. Sfânta Barbara poate fi recunoscută, având la îndemână un obicei uşor de amintit şi pus în practică, care totodată ne uşurează cuprinderea semnificaţiilor Adventului şi Crăciunului. Timpul aşteptării, momentul venirii este un timp, un moment al împlinirii tuturor dorinţelor omeneşti, ca fericire, noroc, sănătate, spirit de coumuniune.

Reflecţii metodice

Prin povestirea despre Sf. Barbara, copii află un caz concret de urmare a învăţăturii lui Isus. Totodată, această povestire, împreună cu discutarea obiceiului legat de ea oferă o bună posibilitate a trata tematica Adventului. Prin meditaţie, copii sunt invitaţi să se identifice cu crengile şi să simtă în interiorul lor transformările din întuneric în lumină.

Obiective formativ-educative

Copii să audă povestea Sfintei Barbara.

Copii să înţeleagă legătura dintre Sf. Barbara, crengile de pomi fructiferi şi perioada Adventului.

Copii să desluşească o parte din misterul aşteptării nerăbdătoare a venirii Fiului Domnului.

Viaţa Sfintei Barbara

În anul 285 s-a născut în oraşul Izmir (astăzi în Turcia) o fată. Părinţii ei au numit-o Barbara. Familia ei era înstărită, căci tatăl provenea dintr-o familie veche şi nobilă. Ca funcţionar al imperiului roman, Dioscuros, aşa se numea, aducea un venit consistent acasă. Barbara a primit o educaţie aleasă, iar în copi-lărie şi în tinereţe nu a dus lipsă de nimic. La vârsta de 20 de ani, era considerată o adevărată frumuseţe şi lucru şi mai grozav, era şi foarte inteligentă şi înţeleaptă. Avea mulţi admiratori. Mulţi tineri şi-au încercat norocul să o cucerească. Dar ea s-a împotrivit de fiecare dată. Tatăl ei dorea să o mărite, i-a dat şi o zestre mare. Ea nu dorea însă. Barbara se simţea atrasă spre alte idealuri. Fără ca părinţii ei să ştie, ea frecventa întâlnirile unui mic grup de oameni, care se numeau creştini. Aceştia erau urmăriţi de către soldaţii şi funcţionarii romani. Chiar şi Dioscuros era un duşman înverşunat al creştinilor. Nu contenea să îi critice, să îi urmărească şi să îi bage în închisoare. Barbara nu îi împărtăşea gândurile. În inima ei ştia că destinul îi este predestinat. Ea s-a alăturat creştinilor, căci credinţa şi învăţătura acestora îi umpleau golul din sufletul ei. Dioscuros a descoperit grupa de creştini. Barbara a scăpat de închisoare. Dar ea nu mai avea voie să părăsească casa părintească. Tatăl ei a lăsat să se construiască un turn. El a dat ordin ca turnul să aibă două ferestre. Muncitorii au construit trei. Când a întrebat-o pe Barbara ce înseamnă acest lucru, ea i-a răspuns că cifra trei reprezintă simbolul Sfintei Treimi. Ea i-a mai spus că s-a lăsat botezată. La auzul acestei veşti, Dioscuros s-a supărat foarte tare. El a încercat să dea în ea, însă pământul a înghiţit-o pe Barbara. Ea a rămas închisă în turn. Ea nu contenea a se ruga pentru ceilalţi creştini şi pentru tatăl ei, pentru o inimă deschisă, moale şi bună. Cu ajutorul unui prieten din copilărie, Centar, care era soldat în armata romană, ea a reuşit să scape. Centar a pus explozibil la baza turnului şi a făcut ca turnul să se prăbuşească. Barbara nu a păţit nimic şi a ieşit nevătămată de sub zidurile fostului turn. Ea a fugit. Tatăl ei a urmărit-o, însă dintr-un deal au căzut mai mulţi bolovani şi au blocat drumul în urma Barbarei. Barbara nu a rămas mult timp departe de casă. Îi era dor de casă, ce adunările creştinilor şi de tatăl ei. Ea credea că şi el poate avea o inimă bună. Ea dorea să îi povestească despre Isus. Tatăl ei nu şi-a deschis inima, ci a mers cu ea la conducătorul oraşului. Acesta a băgat-o în temniţă şi a lăsat să fie biciuită. Barbara a spus că se simte ca şi cum ar fi mângâiată cu pene de fazan. Romanii au chinuit-o şi mai groaznic. Ei au gonit-o apoi prin oraş, ca să dea un exemplu celorlaţi creştini. Din cer a coborât un înger şi a învăluit trupul sângerând al Barbarei într-o haină albă şi curată. Ei au trebuit să recunoască că credinţa ei este de nestrămutat. Conducătorul oraşului a dat ordin ca ea să fie executată. Însăşi Dioscuros a pus mâna pe sabie şi a tăiat capul fiicei sale Barbara. Imediat a fost lovit de un fulger. Creştinii au luat pe ascuns trupul Barbarei şi l-au îngropat creştineşte. După anul 321, romanii nu au mai urmărit pe creştini. Aceştia nu au uitat-o pe Barbara. Ei au povestit urmaşilor lor despre credinţa ei şi despre curajul cu care a înfruntat pe prigonitorii ei. Memoria ei a rămas vie în mintea şi inima creştinilor, până în zilele noastre.

Cursul orei

Etapele lecţiei	Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor)	Strategia didactică	Timp
1.	Profesorul şi copii formează un cerc cu scaunele. Ei stau în picioare şi se roagă împreună „Tatăl nostru”.	Rugăciune	5
2. Introducere	Pornind de la lecţia trecută, cu vocile care ne strigă, profesorul repetă ce s-a spus despre sfinţi. El le prezintă copiilor viaţa unei sfinte, despre care copii nu ştiu mare lucru: Sfânta Barbara. Profesorul citeşte copiilor din viaţa ei, presărată cu minuni şi semne ale credinţei ei.	Recapitulare Discuţie copii-profesor Citire	15
3. Prezentare	Profesorul a adus cu el mai multe crengi. Copii pot ghici ce doreşte el să facă cu ele. El le explică obiceiul cu crengile de ziua Sf. Barbara. Noi dăm crengile din mână în mână – ele sunt reci, fără viaţă, „moarte” – unii dintre elevi încearcă să reprezinte mimic crengile reci; acum punem crengile într-o vază cu apă: Ce se va întâmpla? Noi sperăm şi aşteptăm ca crengile să înmugurească de Crăciun. Crengile sunt un simbol pentru noi înşine: creanga rece, fără viaţă indică inima noastră rece, închisă; şi noi avem nevoie de lumină şi căldură.	Discuţie copii-profesor	7
4. Adâncire	Copii se aşează într-o poziţie cât mai comodă pe scaun. Ei închid ochii şi ascultă vorbele profesorului: „Imaginaţi-vă că voi sunteţi (noi suntem) aceste crengi. Noi am fost tăiaţi dintr-un pom întreg, care suferea de frig afară în gerul iernii. Noi suntem norocoşi, noi am fost aleşi pentru o misiune nobilă. Am fost luaţi în căldură, am fost aşezaţi într-o vază frumoasă, am fost hrăniţi cu apă. Noi primim tot ce avem nevoie, extragem puterea din apă . . . noi înmugurim . . . noi înflorim, căci avem parte de căldură şi lumină. Este Crăciun, noi dăm oamenilor bucurie şi speranţă. Acum încercăm să simţim unde suntem, să ne mişcăm încet mâinile şi apoi picioarele şi ne deschidem ochii.”	Meditaţie	8
5. Exprimare	Copii merg la locurile lor şi fiecare primeşte o foaie cu un pom rece, fără viaţă, fără frunze. Copii îl împodobesc cu flori şi frunze colorate.	Desen	10

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!