Mesajul moral-creştin al lecţiei
Viaţa nu are sfârşit prin moarte – Speranţa învinge
Reflecţii teologice
„Credem cu tărie şi sperăm: Cum Cristos a înviat din morţi şi El trăieşte pentru veşnicie, aşa toţi cei drepţi vor trăi după moartea lor împreună cu Cristos şi El îi va învia în ziua cea de pe urmă.” (v. Catehism). Deja primele popoare ale antichităţii petreceau o zi de amintire a morţilor lor (de ex. romanii aveau „Parentalia”). Creştinii au păstrat unele tradiţii ale acestor popoare, atâta timp cât ele se justificau prin credinţa lor. Din sec. al II-lea se citesc rugăciuni comemorative pentru morţi în Sf. Liturghii. Însă punctul de plecare al Zilei Morţilor îl constituie anul 998, când părintele stareţ Odilo din Cluny a introdus comemorarea tuturor morţilor pe data de 2 noiembrie pentru toate mănăstirile aflate sub orânduirea lui. Această tradiţie s-a extins apoi în întreaga Franţă, apoi în Anglia, Germania şi Italia, unde a ajuns abia în sec. al XIII-lea. Liturghia pentru morţi s-a îmbogăţit din 1970 cu încă 4 „Prefaţe pentru răposaţi” pe lângă cea originară. Accentul în noile liturghii se pune pe „caracterul pascal al morţii creştineşti” (LK 81), care are la bază misterul pascal al Învierii lui Cristos şi nu tristeţea „celorlalţi, care nu au speranţă” (1 Tess 4,13). Textele nu se referă la cumplita Judecată de Apoi, căci acestea ar întuneca lumina care străbate din credinţa Învierii. Toate lecţiunile, rugăciunile şi căntecele sunt pătrunse de speranţa în Înviere şi de rugămintea ca răposaţii să devină părtaşi ai acesteia. Ce înseamnă „a învia”? Prin moarte, la despărţirea sufletului şi trupului, ultimul revine în ţărână şi se descompune, în timp ce sufletul urcă la Dumnezeu. Apoi Dumnezeu va da trupului nostru viaţa veşnică, căci prin puterea lui Cristos cel Înviat El va uni trupul cu sufletul nostru. Credinţa în învierea morţilor era parte integrantă a vieţii primilor creştini. Ea îşi are rădăcinile în faptul că Dumnezeu „nu este un Dumnezeu al morţilor, ci al celor vii” (Mc 12,27). Isus leagă gândul Învierii de persoana sa „Eu sunt Învierea şi Viaţa” (Ioan 11,25). Biserica încearcă să explice nemurirea cu termenul sufletului. Sufletul este interiorul persoanei, este ceea ce noi de fapt suntem, noi înşine. Iar sufletul nu poate fi biruit prin moarte fizică. De aici rezultă faptul că noi vom trăi şi după moarte. Importante sunt apoi şi simbolurile care ne înfăţişează o realitate, pe care noi încă nu o înţelegem. Ele ne prezintă viitorul, ca de exemplu florile (ca semne ale vieţii) pe morminte, lumânările (lumina vieţii), sfinţii, pe care îi venerăm şi le cerem ajutorul.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Fiecare copil a aflat un caz de dispariţie prin moarte a unui om în familie, între rude, în vecini sau în cercul său de prieteni. Mai trist a fost dacă el a avut un contact mai strâns cu acel om. Copilul a observat doar, că cineva cu care se înţelegea bine, pe care l-a respectat, l-a luat în inima sa, nu mai este. Deseori nimeni nu se îngrijeşte de copii în astfel de situaţii. Copilul nu găseşte singur explicaţii. El ar pune multe întrebări. Moartea este un fenomen, care se întâlneşte foarte des în viaţa cotidiană: la televizor, la radio, în ziare vedem, auzim, citim despre accidente mortale, despre boli incurabile, despre catastrofe naturale, despre războaie. Fiecare om se întreabă: Ce înseamnă moartea, a fi mort? Unde ajungem noi? Cum o să ne meargă după aceea? Răspunsurile izvorăsc din speranţă. Există o viaţă după moarte, dată de dorul nostru de a-l urma pe Isus. Este important a se vorbi despre ea. Viaţa pământească are un început, dar şi un sfârşit previzibil. Moartea înseamnă pierdere. Dar moartea este şi stabilirea unei noi legături în comunitate cu Isus, în împărăţia lui Dumnezeu, împreună cu toţi răposaţii. Viaţa pământească are un scop, anume credinţa noastră că va veni timpul potrivit a ne întâlni cu cei iubiţi, pe care nu îi putem uita. Oamenii simt, că viaţa lor este prea scumpă, pentru a o trăi numai pentru un timp atât de scurt.
Reflecţii metodice
Prin poezie şi prin prezentarea unui simbol la îndemâna şi înţelegerea lor, copii sunt motivaţi să vorbească despre experienţele lor cu seminţele, care dau rod. Astfel se construieşte un pod de cuvinte spre puterea speranţei referitoare la ideea morţii. Prin text, copii sunt confruntaţi cu situaţia concretă a unei morţi. Ei sunt rugaţi să stea celor îndoliaţi la o parte cu sfaturi bune şi dătătoare de speranţă.
Obiective formativ-educative
Copii să asculte şi să înţeleagă poezia „5 cuvinte”.
Copii să îşi spună ideile în legătură cu însemnătatea bobului de sămânţă.
Copii să repete şi să stabilească punctele cheie ale povestirii „Mama va trăi”.
Copii să scrie o scrisoare către personajele textului.
Mama va trăi!
Au trecut deja trei zile de când a murit mama. Astăzi dimineaţă au îngropat-o. Marius stă întins pe patul său şi priveşte liniştit spre tavan. La fiecare sunet, el ridică umerii şi îşi îndreaptă privirea plină de speranţă spre uşă. Poate doreşte mama să vină la el, ca în fiecare zi la această oră?
El nu putea să creadă că ea nu mai este aici. Multe maşini s-au mai ciocnit, fără ca ceva să se întâmple. Nu, Marius era foarte sigur pe el: Peste câteva zile mama va veni din nou acasă. Nu se potrivea defel, ca ea să fi murit deja.
„Tu încă nu dormi?” Adâncit în gânduri, Marius nu auzi cum tatăl său pătrunse în cameră. Marius suspină: „Eu nu pot, nu pot.” Tatăl se aşează pe marginea patului şi îl mângâie pe Marius pe cap. „Băiatul meu, tu îţi faci prea multe gânduri. Încearcă să adormi. Noi nu putem schimba nimic.”
„Chiar nu mai vine mama?” „Nu, niciodată. Doar tu ai văzut că a trebuit să o îngropăm.” „Poate mama nici nu a fost în sicriu?” „Ba da, din păcate.” Tatăl suspină. „Marius, noi doi, tu şi eu, trebuie să fim curajoşi. Acum încearcă să dormi.”
Marius a mai auzit o dată ce s-a întâmplat. Mama sa nu va mai veni. Totuşi, el nu poate crede acest lucru.
Deodată el se ridică din pat. La ora de religie, nu cu foarte mult timp în urmă, ei au vorbit despre moarte. Oare nu a zis domnul Ionescu, că morţii vor învia şi vor trăi? Da. Marius îşi aminteşte: Morţii vor învia. Şi Isus a înviat din morţi! Marius sare din pat şi fuge desculţ la tatăl său. „Tată, morţii vor învia şi vor trăi!” strigă el, cu vocea tremurând de speranţă. Tatăl nu răspunde. Marius întreabă repede: „Este adevărat, nu? Tată, te rog, spune că este posibil!”
Tatăl îl ia pe Marius în braţe şi îi răspunde cu voce înceată: „Eu cred că este adevărat. Eu încerc să cred.”
„Dar tu nu ştii cu siguranţă?” „Nu, Marius, cu siguranţă nu ştiu. Eu cred pentru că eu sper. Poate şi tu poţi să crezi şi să speri!”
5 cuvinte
Eu ţin un bob de sămânţă în mână. Singurul pe care eu îl am.
Ei spun, că eu trebuie să pun sămânţa în pământ. Eu trebuie să protejez bobul meu, singurul meu bob de sămânţă. Eu nu am văzut niciodată cum este primăvara.
Ei spun, că sămânţa va da naştere la o nouă viaţă. Eu pierd bobul meu, singurl meu bob de sămânţă. Eu nu am văzut niciodată cum este primăvara.
Ei spun, că eu trebuie să risc bobul meu, singurul bob de sămânţă. Dar eu nu am văzut niciodată cum este primăvara.
Prietenul meu îmi spune: Există primăvara! Eu pun bobul meu de sămânţă în pământ.
(după Rainer Kunze)
Cursul orei
|
Etapele lecţiei |
Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor) |
Strategia didactică |
Timp |
|
1. Introducere
|
Copii se ridică în picioare. Profesorul citeşte o poezie „5 cuvinte”. |
Citire |
5 |
|
2. Prezentare
|
În poezie a fost vorba de un bob al unei plante. Acesta şi-a dat viaţa pentru a da naştere unei noi vieţi. El este simbolul a tot ce noi primim în viaţa noastră. În noi şi prin noi el poate da creşte şi da roade. Copii pot aduce exemple din viaţa lor,cum au sămânat ei înşişi un bob, din care a crescut apoi o plantă sau dacă au observat cum creşte o plantă, cum se dezvoltă un bob, o sămânţă la ieşirea din pământul roditor. În zilele acestea, Biserica îşi aminteşte de răposaţii, morţii şi sfinţii ei. |
Discuţie copii-profesor |
14 |
|
3. Adâncire
|
Profesorul citeşte textul „Mama va trăi!” Apoi el repetă cu copii punctele cheie ale textului. |
Citire |
11 |
|
4. Exprimare
|
Copii îşi iau caietele şi scriu o scrisoare către Marius sau către tatăl său: „Dragă Marius . . .” sau „Dragă tată al lui Marius . . .” |
Activitate a elevilor Redactare scrisoare |
20 |
