Mesajul moral-creştin al lecţiei

Să urmăm exemplul Sfinţilor.

Reflecţii teologice

Biserica sărbătoreşte sfinţii ca exemple de credinţă, prin harul cu care au fost înzestraţi de Mântuitorul nostru Isus de la Dumnezeu. Mulţi credincioşi înţeleg greşit acest lucru şi se practică deseori o adoraţie exagerată a sfinţilor. Noi, creştinii, trebuie să ştim că „un singur Dumnezeu există şi un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, omul Isus Cristos” (1 Tim 2, 5), după cum ne învaţă Sf. Apostol Pavel. Sfinţii sunt oameni binecuvântaţi de Dumnezeu, care au devenit martori, exemple şi semne demne de urmat. Noi ne putem adresa lor cu toate grijile şi temerile noastre ca fraţilor şi surorilor întru Cristos, ca ei să se roage cu noi împreună la bunul Dumnezeu, creator şi dătător a tuturor harurilor. Începuturile comemorării sfinţilor le găsim în sec. al II-lea. Primii oameni numiţi „sfinţi” au fost martirii Bisericii. Apoi această denumire au primit-o apostolii, episcopii, pustnicii şi fecioarele. Multora le-a revenit această onoare, şi ei au fost introduşi în calendarul Bisericii. Cu timpul însă a fost nevoie ca Biserica să stabilească reguli precise şi clare, cine poate fi luat în seamă şi catalogat drept „sfânt”. Sărbătorirea „Zilei Sfinţilor” îşi are rădăcinile în sec. al IV-lea ca comemorare a martirilor în Biserica Răsăriteană. Data de 1 noiembrie ca „Zi a tuturor sfinţilor” a fost fixată în Irlanda şi Anglia în sec. al VIII-lea şi s-a dezvoltat pe întregul continent odată cu construirea unei capele în cinstea tuturor sfinţilor în Catedrala Sf. Petru din Roma (Vatican) prin Papa Gregor III. (731-741). Ce înseamnă „a fi sfânt”? „A fi sfânt” nu are nici o legătură cu anumite calităţi umane sau morale. „Sfânt” este cel căruia iubirea lui Isus Cristos îi deschide porţile împărăţiei lui Dumnezeu: „Prin urmare nu mai sunteţi străini şi venetici; dimpotrivă, sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnicii lui Dumnezeu” (Efes 2,19). Sfinţii primesc un nume, ei se cunosc, ei vorbesc şi conlucrează unul cu celălalt „pentru adevăr” (3 Ioan 8), ei contribuie la „bucuria” (1 Cor 1,24) noastră. Ei sunt exemple ale credinţei, ale iubirii, ale suferinţei. O asemenea comunitate a sfinţilor durează peste momentul morţii şi cuprinde pe toţi cei care au precedat pe vii în credinţă şi iubire. „Şi noi dar, înconjuraţi de un atât de mare nor de mărturisitori, să ne liberăm de orice povară şi de păcatul ce cu uşurinţă ne înlănţuie; cu statornicie . . . cu ochii îndreptaţi la Isus, întemeietorul şi împlinitorul credinţei.” (Ev 12, 1-2)

Reflecţii de pedagogie religioasă

Sfinţii sunt oameni care se simt strâns legaţi de cuvintele şi faptele lui Isus. Ei calcă pe urmele lui Isus şi duc lumina lui Dumnezeu mai departe. Această lumină o transpun în situaţii concrete ale vieţii şi o transformă în ajutor la nevoile şi grijile oamenilor. Sfinţii sunt femei şi bărbaţi, care ne dau exemple de viaţă creştinească: Sf. Martin, Sf. Nicolae, Sf. Elisabeta, Sf. Barbara, Sf. Lucia etc, ca să amintim numai pe câţiva, a căror comemorare o celebrăm în curând. Dar „sfinţi” nu sunt numai cei dintrecut, pe care îi citim în calendar, ci şi mulţi oameni din zilele de astăzi, poate chiar cunoscuţi, cărora nu le recunoaştem acest drept. Sunt oameni, care ştiu a descreţi frunţile celorlalţi, care dau ajutor, care dau un sfat la nevoie, care alungă tristeţea şi singurătatea. „Sfinţi” putem fi fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să urmăm exemplul celor din calendare. Ei ne pot fi izvoare de lumină, în continuarea lui Isus Cristos. Copii au ce învăţa de la aceste figuri, ei se pot identifica cu ele şi pot duce mai departe lumina lui Cristos.

Reflecţii metodice

Prin discuţia copii-profesor, copii pot descrie ce au făcut de Ziua Sfinţilor, de Ziua Morţilor. Totodată profesorul duce discuţia spre însemnătatea cuvântului „sfânt”. Prin citirea povestirii despre Veronica, copii se pot identifica cu această fată iar prin desenul de la sfârşitul orei îi pot urma exemplul. Prin cercul catehetic, copii încearcă a fi pentru cei din jur, prezenţi o rază de lumină.

Obiective formativ-educative

Copii să înţeleagă cuvântul „sfânt”.

Copii să încerce a da exemple cum pot fi ei „raze de lumină”, deci „sfinţi”.

Copii să facă o bucurie celor de acasă.

Cum poate fi un om o rază de lumină? (Ziua Sfinţilor şi a Morţilor)

Veronica se joacă în curte. Mama ei o cheamă şi îi zice: „Veronica! Vino, noi trebuie să ne pregătim, căci mergem să o vizităm pe bunica!” Veronica se bucură foarte mult, căci ea se înţelege bine cu bunica ei şi întotdeauna o vizita cu drag. Ea îşi ia repede creioanele colorate şi desenează un desen pentru bunica ei, căci nu dorea să meargă cu mâna goală, fără un mic cadou. Mama este gata şi şi Veronica a terminat desenul. Ele pleacă. Veronica merge plină de mândrie alături de mama ei, căci toţi care trec pe lângă ele le salută şi o laudă pe Veronica. Ei îi convine, şi ea salută pe toţi pe care îi întâlneşte. După 10 minute ei ajung la casa bunicii. Este o casă mare, frumoasă, albă. Pe pervazele ferestrelor sunt multe ghivece cu flori. Este o zi frumoasă, călduroasă, cu mult soare. Numai câinele bunicii, Flexi, se plictiseşte sub un copac şi se luptă cu muştele. Veronica deschide poarta şi intră împreună cu mama ei în curte. Ele se opresc în faţa uşii casei. Veronica mângâie pisica şi bate cu degetele în uşă. Întotdeauna când ei o vizitează pe bunica ea are voie să bată la uşă şi să intre prima în casă. Bunica se bucură când nepoata ei dragă o vizitează. Şi de data aceasta se întâmplă la fel: Veronica bate în uşă şi din casă se aude o voce liniştită, aproape şoptită „Cine este? Uşa este descuiată.” Veronica spune: „Eu sunt, Veronica! Am venit în vizită.” Bunica zice: „A, Veronica, tu eşti! Eu te-am aşteptat.” Ele se îmbrăţişează şi râd. În casă este curat şi totul este frumos amenajat. În bucătărie masa este gătită, o lumânare arde şi o farfurie cu prăjitură este pe masă. Bunica este întotdeauna pregătită pentru a primi vizite. Şi pentru nepoata sa nimic nu îi este prea scump şi prea greu. Veronica se simte foarte bine la bunica ei. Veronica zice: „Bunico, uite, eu ţi-am adus ceva!” „Ce surpriză ai pregătit pentru mine?” Veronica scoate din gentuţa ei desenul frumos împăturat şi îl dă bunicii. Bunica îl ia, îşi scoate ochelarii şi îl priveşte. Dar şi cu ochelarii ea vede rău. Ea întreabă pe Veronica: „Ce mi-ai desenat tu frumos? Te rog să îmi descrii, căci bunica ta este bătrână şi nu mai vede!” Veronica ia desenul şi îl descrie bunicii. „Este un copac, un copac mare, pe o câmpie cu multe flori, flori roşii şi flori galbene. Albinele zumzăie împrejurul lor şi un iepure fuge.” Desenul îi place bunicii. Ea o priveşte zâmbind pe Veronica şi spune: „Tu ai făcut un desen foarte frumos! Eu îţi mulţumesc din inimă. Fără tine eu nu aş fi văzut şi recunoscut ce ai desenat.” Bunica o strânge pe Veronica la pieptul ei şi spune: „Tu eşti ca o rază de lumină pentru mine!”

Cursul orei

Etapele lecţiei	Conţinutul lecţiei (Activitatea profesorului / Activitatea elevilor)	Strategia didactică	Timp
1. Introducere	Profesorul se roagă ci copii un „Tatăl nostru”. Apoi el întreabă copii dacă au auzit şi ce au făcut ei de Ziua Sfinţilor. Ce asociază ei cu aceste zile? Au fost la cimitir, au pus flori pe morminte, au aprins lumânări. Deci au adus lumină celor morţi. Noi ne pomenim morţii şi ne amintim de ei, pentru că în majoritatea cazurilor au fost oameni buni, sfinţi. Profesorul explică copiilor ce înseamnă „a fi sfânt”. Dar nu numai cei din calendar pot fi numiţi Sfinţi, pentru că ei aduc lumină celorlalţi. Fiecare poate fi o rază de lumină.	Rugăciune Discuţie copii-profesor	10
2. Prezentare	Profesorul citeşte copiilor despre „Cum poate fi un om o rază de lumin㔺i el discută despre povestire cu copii.	Citire	10
3. Exprimare	Copii şi profesorul formează în picioare un cerc în mijlocul sălii. Un copil primeşte o mică lumânare aprinsă. El spune vecinului lui din dreapta un cuvânt de mulţumire, o urare, un compliment, o vorbă bună . . .. Acesta la rândul lui continuă în acelaşi fel – ş.a.m.d.	Cerc catehetic	10
4. Adâncire	Copii merg la locurile lor şi desenează un desen pentru părinţii sau bunicii lor.	Desen	15

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!