Un băiat e în vizită la bunicul său şi priveşte cum acesta sculptează cu măiestrie o figură în lemn pentru o iesle. Unele dintre figuri, deja terminate, stau înşirate pe masă. Dintr-o dată pe băiat îl cuprinde oboseala. Proptindu-se de marginea mesei el observă că figurile prind viaţă. Băiatul se miră foarte tare, căci el observă că poate chiar şi vorbi cu ele. Încă ceva se întâmplă: păstorii, magii, Maria şi Iosif nu mai sunt atât de mici şi el nu mai e aşa de mare. Băiatul se află împreună cu ei în faţa ieslei. Aici el priveşte spre prunc. Şi pruncul îşi îndreaptă ochii spre el.
Deodată băiatul se sperie şi lacrimile încep a-i curge pe obraji. „De ce plângi tu acum?”, îl întreabă pruncul Isus. „Plâng pentru că nu ţi-am adus nimic cu mine.” – „Eu însă aş dori să primesc ceva de la tine“, spune pruncul. Băiatul se înroşeşte de bucurie: „Aş vrea să-ţi dăruiesc tot ce am“, murmură el. „Trei lucruri iţi cer“, spune pruncul Isus. Băiatul îl întrerupe repede: „Paltonul meu nou, locomotiva mea electrică, cartea mea frumoasă cu multe poze colorate?“ – „Nu!“, îi întâmpină pruncul, „de toate aceste lucruri eu nu am nevoie. Nu pentru aceste obiecte m-am născut. Eu vreau altceva de la tine.“ – „Oare ce?“, întreabă mirat băiatul. „Dăruieşte-mi ultima ta compunere!“, spune încet pruncul, în aşa fel încât să nu-l audă nimeni altcineva. Acum Ionel se sperie. „Isuse“, murmură el foarte încurcat. El se apropie cât de mult poate de iesle şi şopteşte: „Învăţătorul a scris sub compunere: Nu e de ajuns!“ – „Tocmai de aceea vreau eu să o primesc.“ – „Dar de ce?“, întreabă el. „Tu să-mi aduci întotdeauna ceea sub ce scrie: Nu e de ajuns. Îmi promiţi asta?“ – „Da, cu plăcere”, răspunde băiatul. „Însă eu mai vreau ceva de la tine!“, spune pruncul Isus. Băiatul se uită neputincios la el. „Paharul tău de lapte!“, continuă pruncul. „Dar astăzi l-¬am sparti“, se împotriveşte Ionel. „Tu să-mi aduci întotdeauna ceea ce tu în viaţă ai distms. Eu o sa aduc totul din nou în ordine. Îmi dai şi asta?“ – „E greu. Mă ajuţi?”
„Şi acum să trecem la al treilea dar ce mi-l doresc de la tine“, spune pruncul Isus „tu să-mi aduci acum răspunsul ce l-ai dat mamei tale atunci când ea te-a întrebat cum s-a spart paharul pentru lapte.“. Băiatul se aşează pe marginea ieslei şi plânge cu amar. „Eu … eu … eu“, cu greu scoate aceste cuvinte: „Că l-am scăpat din greşeală. Adevărul este însă că eu intenţionat l-am împins de pe masă, ca să cadă jos.“ – „Da, tu să-mi aduci întotdeauna toate minciunile tale, toată ciuda ta, tot răul ce l-ai făcut.“, spune pruncul Isus. „Şi dacă tu vii la mine, eu vreau să te ajut. Eu vreau să te primesc cu toate slăbiciunile tale. Eu vreau să te iert întotdeauna. Eu vreau să te iau de mână şi să-ţi arăt drumul potrivit. Vrei să primeşti darurile acestea?“ Şi băiatul ascultă şi se miră.
Îngerul spune: Lasă să crească bucuria în tine. Tu eşti prima poartă pe care bucuria sărbătoririi naşterii lui Isus o străbate, ca să se poată răspândi în lumea întreagă, în inimile oamenilor.
Articole pe teme apropiate
Împărtăşiţi cu alţi curioşi!
