Mesajul moral-creştin al lecţiei
Să demonstrăm încrederea în credinţa noastră
Reflecţii teologice
„Crezul apostolic” este rugăciunea dată de către apostoli, în care este comprimată întreaga credinţă, pe care toţi creştinii trebuie să o mărturisească. O mărturisire este completă dacă este însoţită şi de fapte. Creştinii sunt chemaţi să mărturisească nu numai prin vorbe frumoase şi formule de rugăciune, ci ei sunt motivaţi să şi transpună în fapte aceste cuvinte. Astfel înţelesul acestora se adevereşte. Astfel putem fi siguri că misiunea apostolilor a fost îndeplinită. După moartea lui Isus, ei nu s-au dat bătuţi, ci au continuat să predice şi să ducă mai departe spiritul evanghelic transmis de către Isus Cristos. Prin „Crezul apostolic” apostolii ne îndeamnă să îndeplinim acest crez în viaţa de zi cu zi, să trăim după modelul lui Isus. Pentru aceasta noi avem la dispoziţie cele 10 porunci şi „Regula de aur”. Răspândirea şi respectarea acestora este misiunea noastră. Viaţa noastră găseşte împlinirea în urmarea acestor reguli şi norme de viaţă date de Dumnezeu şi Isus Cristos.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Copii sigur au auzit deja de nenumărate ori despre cum trebuie să se comporte. Însă ei au nevoie de îndemnurile şi concretizarea adulţilor. Şi mai ales de acceptul unei anumite rutini. Urmarea unor reguli de convieţuire nu se poate face de pe o zi pe alta, ci numai prin exersare, repetiţie şi multă răbdare din partea tuturor participanţilor la acest proces de învaţăre şi însuşire: adulţi şi copii. Copii trebuie să recunoască că este nu numai spre binele celorlalţi, ci binele şi mersul vieţii lor personale depinde de măsura îmbogăţirii prin anumite fapte, care arată puterea lor de preluare a unor responsabilităţi.
Reflecţii metodice
Prin rugăciune, copii repetă rugăciunea ce au învăţat-o cu două ore înainte. Prin citirea celor 10 porunci şi discuţia asupra lor, copii vorbesc despre experienţele lor cu respectarea şi aplicarea acestor reguli de viaţă şi ei încearcă să desluşească cum pot ei trăi credinţa în viaţă. Prin povestire, copii află un model de încredere în credinţă.
Obiective formativ-educative
Copii să povestească impresiile lor despre vizita domnului episcop.
Copii să citească cu atenţie cele 10 porunci şi să dea exemple de (ne)respectare a acestora, din viaţa lor sau alte întâmplări auzite de ei.
Copii să asculte povestirea şi să repovestească părţile ei importante.
Copii să transpună în desen o parte a povestirii.
Cursul orei
1. Introducere: Profesorul se roagă împreună cu copii „Crezul apostolic”. Apoi el întreabă copii cum le-a plăcut întâlnirea cu domnul episcop. Profesorul este curios să afle de la copii, dacă ei îşi amintesc ce le-a povestit domnul episcop, cine este el, ce face el, ca urmaş al apostolilor. El duce mai departe ceea ce au început apostolii, dar şi noi suntem chemaţi să dăm exemplu celorlalţi ca urmaşi ai lui Isus. (Rugăciune; Discuţie copii-profesor) 10’
2. Prezentare: Copii citesc pe rând fiecare câte una dintre cele 10 porunci din Biblia pentru copii „Dumnezeu vorbeşte copiilor săi” , de la lecţia 18 „Dumnezeu alege un popor”. Profesorul dă exemple cum şi cât de uşor se poate încălca aceste porunci: 1. „Cristian a zis că ieri după masă va veni la mine. Eu l-am aşteptat. Mi-ar fi plăcut să mă joc cu el. Dar el nu a venit. Acum sunt puţin supărat.” / 2. „Astăzi dimineaţă, Luciana m-a salutat foarte prietenoasă, a vorbit frumos cu mine şi m-a lăudat. Însă în pauza de după ora de desen am auzit cum râdea de mine împreună cu ceilalţi pentru că eu nu am reuşit să fac un desen frumos.” / 3. „Săptămâna trecută, doamna învăţătoare a fost împreună cu un domn poliţist la Marian acasă. Doi copii din clasă au spus că el le-ar fi luat bicicletele. Peste câteva zile s-a descoperit adevăratul hoţ.” Copii pot da şi alte exemple din viaţa lor. (Citire; Discuţie copii-profesor) 15’
3. Adâncire: Profesorul citeşte povestirea despre „Bătrânul şi munţii”. Copii repetă pe scurt povestirea. Apoi profesorul explică copiilor de ce a dorit să le citească această povestire. Credinţa este ceea care ne face să avem încredere şi ne dă puterea să schimbăm ceva. (Citire; Repovestire) 15’
4. Exprimare: Copii îşi scot caietele şi ei pot desena o parte din acţiunea povestirii. (Activitate a elevilor; Desen) 10’
Bătrânul şi munţii
Cu mult timp în urmă trăia într-o ţară îndepărtată un om bătrân. Casa sa era veche, construită dintr-un amestec de pământ şi lemn. Ea era îndreptată cu faţa spre sud, spre partea dinspre care trebuia să vină căldura Soarelui. Dar chiar în faţa casei sale stăteau drepte şi măreţe două vârfuri de munte. Ele închideau drumul razelor Soarelui spre casa bătrânului. Foarte hotărât, bătrânul, împreună cu cei doi fii mari ai săi începu o muncă imensă: Ei doreau să transporte munţii cu lopeţile lor într-un alt loc. Fiecare clipă şi moment din timpul lor liber îl foloseau pentru această îndeletnicire. Vecinul lor văzu acest lucru, dădu din cap, veni la ei şi le spuse: „Cum puteţi să gândiţi voi că veţi reuşi să mutaţi munţii aceştia mari şi înalţi de aici de la locul lor vechi!” Bătrânul zâmbi şi răspunse cu înţelepciune: „Dacă eu voi muri, fii mei vor continua munca mea. După ce vor muri ei, nepoţii vor munci mai departe. Munţii sunt înalţi acum, însă ei nu mai cresc. Dar în viitor puterile noastre sporesc. Cu fiecare lopată de pământ pe care o ducem, noi ne apropiem de ţelul nostru. Mai bine muncim şi facem ceva decât să ne plângem că munţii stau în faţa noastră şi nu ne lasă să privim Soarele.” Bătrânul luă încă o lopată de pământ şi o duse spre celălalt loc stabilit pentru munţi. (din China)
