Mesajul moral-creştin al lecţiei
Biblia are cuvinte de viaţă şi speranţă.

Reflecţii teologice
Din timpuri străvechi, oamenii au aflat: Dumnezeu este alături de oameni. El conduce, el salvează şi eliberează. Oamenii au povestit şi transmis aceste experienţe de viaţă din generaţie în generaţie. Mai întâi pe cale orală, mai apoi prin intermediul scrisului. Şi copii şi strănepoţii trebuiau să afle cum s-a purtat Dumnezeu cu poporul său. Biblia este compusă din Vechiul Testament şi din Noul Testament. În Vechiul Testament noi aflăm despre Legământul încheiat de Dumnezeu cu Abraham, cu Moise şi cu poporul său ales, Israel. Noul Testament reprezintă noul Legământ, pe care Dumnezeu l-a încheiat cu toţi oamenii prin Fiul Său Isus Cristos. Cuvântul „Biblie” provine din limba greacă şi înseamnă „carte”. De fapt ar trebui să însemne „cărţi”, căci Vechiul Testament are 46 de cărţi iar Noul Testament 27 de scrieri. Iniţial, aceste cărţi au fost scrise pe role lungi de papyrusuri. Creştinii au preluat de la evrei şi Vechiul Testament. Pentru Isus şi Maria, Vechiul Testament a fost o carte sfântă. Astfel, dacă cunoaştem şi cărţile Vechiului Testament, putem noi, creştinii, să înţelegem mai bine mesajul lui Isus. Creştinii şi evreii cred că cei care au scris cărţile Sfintei Scripturi au fost binecuvântaţi şi îndemnaţi de Duhul Domnului. De aceea Biblia nu este privită ca o carte scrisă direct de oameni, ci ea este considerată Cuvântul lui Dumnezeu, adresat tuturor popoarelor lumii. Toţi creştinii ascultă în cadrul Sfintelor Liturghii fragmente pilduitoare din Cărţile Sfinte ale Bibliei. Ce ce auzim noi, au auzit şi părinţii, şi bunicii, şi străbunicii noştrii. Biblia este cartea cu cel mai mare număr de cărţi tipărite şi citite în întreaga lume. Ea a fost tradusă în peste 2000 de limbi.

Reflecţii de pedagogie religioasă
La Sfintele Liturghii, la orele de religie copii aud cuvinte din Biblie, ei ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Ei descoperă cum să se comporte la folosirea cuvintelor. Cuvântul Domnului trebuie respectat. Dacă cineva îşi ţine cuvântul, atunci şi respectul faţă de faptele sale creşte. Şi Biblia ne oferă un exemplu în acest sens. În Vechiul Testament aflăm cuvintele, în Noul Testament ele prind viaţă, ele se înfăptuiesc, prin Isus. Iar astăzi prind viaţă cuvintele lui Isus. Viaţa, aşa cum este descrisă în Biblie, este o culegere de experienţe omeneşti, care au fost şi rămân valabile. De aceea ne adunăm astăzi şi ascultăm cuvintele tămăduitoare ale Bibliei, de aceea încercăm să avem în preajma noastră o Biblie, o carte ale cărei cuvinte nu ne descurajează, ci ne îndeamnă la viaţă.

Reflecţii metodice
Prin jocul cu numele copiilor de la începutul orei, copii află ce pot ei cu aceste cuvinte.
Prin prezentarea diferitelor Biblii, copii îşi pot manifesta interesul faţă de acestea, ei le pot răsfoi, să citească din ele şi astfel ei sunt motivaţi să povestească dacă au şi ei o astfel de carte acasă, dacă şi cum  folosesc.
Prin serbarea catehetică, fiecare copil citeşte câte un vers din Biblie şi el primeşte acel vers.
Prin desen, copii pot colora cartonaşele cu versuri biblice, le pot transforma în felicitări pentru ei sau chiar pentru cei dragi lor de acasă.

Obiective formativ-educative
Copii să desprindă posibilităţile de combinare a cuvintelor, respectiv a numelor lor.
Copii să descopere şi să recunoască marea varietate a cărţilor Biblie.
Copii să vorbească despre expereinţa lor cu această Carte Sfântă.
Copii să citească câte un vers, care ne transmite voinţa lui Dumnezeu.
Copii să transforme un simplu cartonaş cu un vers biblic într-un mesaj personal.

Cursul orei
1. Introducere: Profesorul se roagă împreună cu copii „Sunt copil, Isuse”. Apoi copii se aşează pe scaune, fiecare primeşte o bucată de foaie. Pe aceasta, copii îşi scriu numele pe verticală cu litere de tipare. Profesorul le arată cum şi îi ajută şi pe cei din clasa I, deşi aceştia sunt deja mândrii că ştiu să îşi scrie numele propriu singuri. Copii cunosc numele celorlaţi copii. Acum încearcă să formeze anumite forme pe hârtie cu numele lor, pornind de la numele lor scris pe verticală, ca în situaţia de mai jos, sau de exemplu un şarpe (AndreaAndreiIonelLaviniaAna etc). Mesajul este: Singuri suntem versuri, împreună suntem o poezie. (Rugăciune; Joc cu numele) 12’

- – I – - – - – - – M – A – R – I – U – S
- – U - - – I – O – A – N – A
A – L – E – X – A – N – D – R – A
- – I – - – - – - – - – - R
- – A – - – - – - – - – - E
– - – - – - – - – - – - – I

2. Prezentare: Copii sunt invitaţi să se adune cu scaunele în jurul unei mese. Pe această masă, profesorul a pregătit mai multe exemplare de cărţi. Copii recunosc că este vorba de Biblii. Ei se uită şi spun că sunt Biblii în diferite limbi (română, germană, maghiară, latină, etc.), sunt Biblii de diferite dimensiuni şi mărimi, sunt Biblii pentru copii, sunt Biblii, care cuprind numai Vechiul sau numai Noul Testament, sunt Biblii, care poartă diferite denumiri, ca Cartea Sfântă, Buna Vestire, Mesajul Domnului, Sfânta Scriptură etc. Copii privesc aceste Biblii, le pot lua în mână, le pot descrie. Ei povestesc ce fel de Biblii au ei acasă, ce fac ei cu aceste cărţi, dacă ei citesc din ele sau privesc la poze şi imagini. (Discuţie copii-profesor) 12’
3. Adâncire: Profesorul aprinde o lumânare. Apoi el ia o Biblie în mână. El a însemnat mai multe versuri, care conţin cuvinte de îmbărbătare. Pe acestea le citeşte el pentru cei de clasa I, iar copii din clasa a II-a citesc singuri versurile indicate de către profesor. Între versuri, copii repetă împreună cu profesorul un refren: „Doamne Dumnezeule, lasă-ne să culegem cuvinte, care ne fac să trăim şi din care să învăţăm să ne ajutăm unii pe alţii, cuvinte, care ne arată viaţa adevărată, aşa cum ai creat-o Tu.” (Serbare catehetică) 8’
4. Exprimare: Fiecare copil primeşte câte un cartonaş cu un vers biblic. Copii le pot colora şi împodobi, ca mai apoi să şi le pună acasă într-un loc apropiat lor. (Activitate a copiilor; Desen) 13’

Împărtăşiţi cu alţi curioşi!