Mesajul moral-creştin al lecţiei
Dumnezeu se manifestă simplu şi recunoscător
Reflecţii teologice
Tema acestei lecţii nu este lupta lui Ilie împotriva răspândirii cultului lui Baal, nici direct de susţinerea lui Ilie prin Dumnezeu. Povestirea despre întâlnirea lui Dumnezeu cu Ilie (1 Regi 19) este încă o dovadă a faptului că Dumnezeu parcurge alături de oameni drumul vieţii. Aşteptările lui Ilie nu se îndeplinesc: Dumnezeu nu apare în furtună, în cutremur sau în foc. Dumnezeu nu are nevoie să facă o demonstraţie de forţă. El vine lin, ca un susur, ca un murmur încet şi gingaş. Dumnezeu este altcumva de cum ni-l imagi-năm noi. Cine este Ilie? Ilie a fost unul din marii profeţi a lui Israel. Pe timpul cârmuirii ţării de către regele Ahab şi a fiilor săi, Ilie a fost unul dintre profeţii foarte respectaţi şi iubiţi de popor. El a colindat în principal regatul de nord al lui Israel, dar el a mers şi pe muntele Domnului – Horeb în pustiul Sinai. Ilie nu a avut un domiciliu stabil, el a umblat prin ţară şi a răspândit mesajele lui Dumnezeu. Regii nu l-au avut la inimă, profeţiile sale au fost nişte spini în ochii lor. Deseori el a trebuit să fugă din ţară. Întreaga sa viaţă şi putere el a pus-o în slujba Domnului. Misiunea sa a fost de a contracara, de a lupta împotriva cultului lui Baal. Victoria sa asupra preoţilor lui Baal pare a avea o componentă istorică de netăgăduit. Totuşi el a trebuit să se ascundă în faţa răzbunării Izebelei, soţiei lui Ahab, care a fost o destoinică apărătoare a statuilor lui Baal. El a ajuns pe muntele Horeb – Muntele lui Dumnezeu. Aici i s-a revelat Dumnezeu. Povestirea urmează acelaşi curs ca şi apariţia lui Dumnezeu în faţa lui Moise pe muntele Sinai. Ilie continuă tradiţia lui Moise. El reprezintă implicarea directă a lui Dumnezeu în destinul poporului ales. Numele lui Ilie se trage din Elija, care însemna la început „lasă pe Dumnezeu să lucreze”, mai apoi primind însemnătatea „Dumnezeul meu este Jahwe”. Acesta a fost mottoul sub care s-a desfăşurat viaţa sa, căci el a fost unul dintre puţinii cărora Dumnezeu s-a revelat.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Din această povestire biblică despre Ilie copii pot recunoaşte că Dumnezeu are multiple posibilităţi de a se arăta oamenilor. Dumnezeu ni se adresează, el ne oferă posibilitatea de a intra în contact cu el. Un Dumnezeu tandru şi iertător pune bazele unei relaţii om-Dumnezeu sănătoase. Dumnezeu nu a fost în furtună, nu a fost în cutremur, nu a fost în foc – Dumnezeu s-a arătat într-o adiere. Copii pot să şi-l închipuie pe Dumnezeu plin de bunătate dar şi ca Dumnnezeu, care are putere asupra celuilalt pol, al forţei. Astfel copilul va simţi polivalenţa apariţiilor lui Dumnezeu, deşi la sfârşit el îşi reliefează partea blândă şi simplă, inspirând încredere şi siguranţă, atât lui Ilie cât şi cititorilor. Povestirea este încărcată de date istorice şi geografice, ceea ce îi poate interesa pe copii aflaţi la vârsta curiozităţii.
Reflecţii metodice
Prin cântec, copii se por reculege şi pregăti pentru oră.
Prin povestire, copii află despre profetul Ilie şi întâlnirea sa cu Dumnezeu, un pasaj biblic important şi interesant.
Prin repovestire şi prin trimiterile la Psalmi, copii pot structura cele auzite şi pot face legături cu alte posibilităţi de închipuire a lui Dumnezeu.
Prin meditaţie, copii sunt invitaţi să întreprindă o excursie în viaţa lor şi să îşi spună părerea despre relaţia lor cu Dumnezeu.
Obiective formativ-educative
Copii să asculte cu atenţie povestea revelaţiei lui Dumnezeu în faţa lui Ilie.
Copii să înţeleagă că Dumnezeu are posibilităţi variate de a se arăta în viaţa tuturor oamenilor.
Copii să îşi amintească cum şi-au mai închipuit oamenii pe Dumnezeu.
Copii să încerce să se concentreze asupra implicării lui Dumnezeu în viaţa lor personală.
Cursul orei
1. Introducere: Copii cântă „Vino Isuse, arată-ne calea” ca rugăciune la început de oră. (Rugăciune – Cântec) 5’
2. Prezentare: Profesorul povesteşte despre apariţia lui Dumnezeu în faţa lui Ilie, având la bază relatarea din „Ilie: Dumnezeu ne ocroteşte”. Copii ascultă cu atenţie. (Povestire) 10’
3. Adâncire: Copii repetă întâmplările trăite de către Ilie, cu accent deosebit asupra modurilor de manifestare a naturii şi a lui Dumnezeu. Profesorul vorbeşte copiilor despre puterea lui Dumnezeu de a se arăta oamenilor aleşi şi despre darul anumitor oameni de a-l recunoaşte pe Dumnezeu. Făcând referire la lecţia „Psalmii lui David”, după care poate unii copii au citit mai mulţi psalmi, în special acolo se aud şi află multe denumiri şi forme de manifestare a lui Dumnezeu sau pur şi simplu cum oamenii îl văd pe Dumnezeu, copii povestesc despre cunoştiinţele lor. (Repovestire; Discuţie copii-profesor) 10’
4. Exprimare: Fiecare copil primeşte o foaie de hârtie A4, pe care o împarte în trei părţi. Pe marginea din stânga se scrie: „Eu sunt pentru Dumnezeu . . .”, pe marginea din dreapta „Dumnezeu este pentru mine . . .”, iar la mijloc, cu partea aceasta se începe, se desenează 10 cercuri concentrice, mijlocul, centrul fiind considerat Dumnezeu. Aici copii se pot poziţiona printr-un punct, cât de departe sau de aproape se cred ei a se afla faţă de Dumnezeu. Apoi ei continuă să completeze propoziţiile de pe margini. Profesorul poate organiza un fond muzical. (Activitate a copiilor; Meditaţie) 25’
Ilie: Dumnezeu ne ocroteşte
În Israel trăieşte un bărbat cu numele de Ilie. El este un profet. Dumnezeu vorbeşte des cu el. Ilie merge apoi la regele evreilor, pentru a-i transmite ce a zis Dumnezeu. Regele din Israel se numeşte Ahab şi el are o soţie – Isebel. Ahab nu este un rege bun şi soţia sa nu este o regină bună. Isebel se roagă la alţi zei, nu la Dumnezeu. Pentru că ea este regină, mulţi locuitori ai ţării fac ca ea. Ei adoră alţi zei. Ei nu îl suportă pe Dumnezeul lui Israel. Şi pentru că ea este împotriva lui Dumnezeu, ea este şi împotriva profeţilor lui. Isebel îl urăşte pe Ilie (pentru că el vorbeşte cu Dumnezeu şi el spune regelui, ce doreşte Dumnezeu de la oameni). Ea îl urmăreşte pe Ilie şi doreşte să îl omoare. Lui Ilie îi este frică. El fuge şi dispare. El se ascunde în deşert (aici nu creşte nimic şi este foarte, foarte cald). El găseşte un copac mic, sub care se aşează. Aşa are el ceva umbră. Ilie este obosit. El nu mai poate să meargă. S-a săturat de fugă. Este atât de terminat încât îşi doreşte doar să moară. Ilie zice: Dumnezeu, tu m-ai lăsat singur, eu nu mai pot. Obosit şi trist el adoarme. În vis el aude o voce: Trezeşte-te, Ilie, mânâncă şi bea! Când se trezeşte în faţa lui găseşte o pâine! Şi un ulcior cu apă este aici. Ilie mănâncă şi bea, apoi adoarme din nou. Iarăşi aude o voce, un trimis al Domnului îi spune: Ilie, trezeşte-te, tu mai ai un drum lung înaintea ta! Elie se trezeşte, mănâncă şi bea puţin. Acum simte că are putere să continue. El merge multe zile şi multe nopţi, până ajunge la Horeb, la muntele lui Dumnezeu. El vede o peşteră. Plin de bucurie el întră în peşteră şi se întinde pe jos să doarmă. Ilie se roagă: Dumnezeu, oamenii nu vor să facă ce îi înveţi tu. Ei adoră alţi zei, ei mă urmăresc. Ce să fac? Acum Dumnezeu îi spune: Ilie, ieşi din peşteră. Stai în faţa mea pe vârful muntelui! Deodată suflă un vânt puternic şi sălbatic, care lasă ca pietrele să zboare prin aer. Dar Domnul – Dumnezeu nu este în furtună. După vijelie urmează un cutremur, pământul tremură şi bubuie. Dar Dumnezeu nu este nici în cutremur.După cutremur vine un foc. Dar Dumnezeu nu este nici în foc. Şi deodată se simte o mică adiere, un vânt slab – abia se aude şi abia se simte. Acesta este Dumnezeu. Ilie aude şi simte. El îşi ascunde faţa şi se întoarce spre peşteră. El ştie: Dumnezeu este acum aici – nu în furtună, nu în cutremur, nu în foc. Ilie îl întreabă pe Dumnezeu: Ce să fac eu, toţi mă urmăresc? Dumnezeu spune: Întoarce-te înapoi. Tu nu eşti singur. Mulţi oameni cred în mine. Du-te şi unge un rege nou, un rege nou pentru Israel.
