Mesajul moral-creştin al lecţiei
Reflecţii teologice
Isaia s-a născut 770 î. H. ca fiu al lui Amos. În anul morţii regelui Usija, în 739 î. H., a primit chemarea lui Dumnezeu printr-o primă viziune (Is 6,1-7). Despre viaţa sa familială se ştie că provine dintr-o familie bine situată, că a fost căsătorit şi a avut doi fii. Opera sa literară şi teologică s-a impus ca una excepţională şi neîntrecută la momentul respectiv. Isaia a trăit într-o perioadă de timp foarte tensionată, ameninţarea pentru regatul Iudeii şi a Ierusalimului a crescut, după ce regatul de nord a fost distrus şi s-a destrămat. În timpul asaltelor sirienilor şi asirienilor asupra Ierusalimului, el a avertizat poporul ca să nu se încreadă în forţele proprii sau în alianţe pământeşti, ci să se lase în grija Domnului său (Is 7; 30; 36). Cartea numită după el este o culegere a profeţiilor a trei profeţi cu numele Isaia, de fapt ea este compusă din trei părţi: a lui Isaia (cap. 1-39), a lui Deutero-Isaia (cap. 40-55), a lui Trito-Isaia (cap. 56-66). Însă în întregul ei, Cartea lui Isaia se referă la motive omonime ca de ex. numirea lui Dumnezeu ca „sfântul Israelului”, puterea sa covârşitoare asupra tuturor celorlalte forţe cunoscute, credinţa în ajutorul său nemijlocit de acte omeneşti şi ce este mai important, venirea unui Mesias ca Mântuitor. Acest ultim motiv, întâlnit în special la Deutero-Isaia (Is 42,1-7; Is 49,1-9; Is 50,4-9; Is 52,13-53,12), a fost preluat de tânăra Biserică creştină, ea recunoscându-l în acest Mesia pe Isus, Fiul Domnului. Isaia a fost un vizionar, care nu a precupeţiti nici un efort pentru a-l slăvi şi sluji pe Dumnezeu. După unele izvoare iudaice şi creştine, el a plătit cu viaţa credinţa sa, murind ca martir.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Reflecţii metodice
Obiective formativ-educative
Cursul orei
Isaia şi regele Iezechia
Într-o zi se abătu o mare nenorocire asupra ţării lui Israel. Asirienii veniră cu armata lor puternică şi ocupară toate pământurile israeliţilor. Ei distruseră oraşele, dădură foc la case şi pustiiră ogoarele. Pe mulţi locuitori îi luară prizonieri şi îi duseră ca sclavi în Asiria. Regatul lui Israel nu mai exista acum, ci numai un mic regat în jurul oraşului Ierusalim, numit regatul Iuda. Acesta era condus de regi din seminţia lui David. Dar pentru cât timp încă? În timpul acela pe tronul Iudeei era urcat regele Iezechia. El nu era ca regele Ahab. El asculta de cuvintele lui Dumnezeu şi de cele ale profeţilor săi. El făcea fapte plăcute lui Dumnezeu. Dar nu după mult timp veniră din nou asirienii. Cu armata lor uriaşă, cu numeroase care de luptă şi cai iuţi, ei ajunseră în faţa porţilor Iersualimului. Acolo ei îşi construiră tabăra de luptă. Conducătorii lor se apropiară de zidurile oraşului şi strigară: „Unde este regele vostru Iezechia? Noi dorim să vorbim cu el!” Trei miniştrii ai regelui Iezechia ieşiră ca să vorbească cu asirienii. Dar aceştia strigară spre ziduri: „Voi, oameni din Ierusalim, cei de sus de pe ziduri! În cine vă încredeţi? Mai credeţi încă în Dumnezeul vostru? Priviţi cu atenţie: Noi suntem mai tari ca Dumnezeu!” Ei continuară să îşi bată joc. Pe locuitorii oraşului îi cuprinse teama. Şi regele Iezechia se speriă. Ce să facă el acum? Nu avea nici o idee. El nu reuşea să ajute poporul său. El nu era în stare să scoată duşmanii din ţară. „Dacă Dumnezeu nu ne ajută, atunci noi suntem pierduţi pentru totdeauna.” Regele se duse la templu şi se rugă îndelung lui Dumnezeu. Apoi trimise pe unul dintre miniştrii săi la profetul Isaia, ca să îl întrebe pe acesta: „Ai tu veşti de la Dumnezeu pentru mine?” Isaia îi transmise: „Nu te teme de asirieni şi de cuvintele lor! Dumnezeu te va ocroti!” În acelaşi timp sosi la rege un mesager al asirienilor. Acesta aduse o scrisoare: „Astfel vorbeşte măreţul rege Sanherib al Asiriei: Nu te încrede în Dumnezeul tău. El nu te poate scăpa de mânia mea.” Iezechia nu mai ştia ce să facă. El citi încă o dată scrisoarea: „Nu te încrede în Dumnezeul tău! . . .” Iezechia se duse în templu, deschise scrisoarea şi o arătă lui Dumnezeu: „Uite, Doamne, cum regele asirienilor nu ţine seama de puterea Ta, cum el Te batjocoreşte şi Te umileşte. Salvează-ne din mâinile sale, ca toţi să recunoască că Tu, Doamne, eşti singurul Dumnezeu!” Poarta templului se deschise şi un om intră liniştit: „Isaia, profetul lui Dumnezeu, m-a trimis ca să îţi spun: Dumnezeu a auzit rugăminţile tale. El va ocroti şi păzi acest oraş. El îi va alunga pe asirieni.” Iezechia dădu mai multă crezare cuvintelor lui Isaia decât celor ale regelui asirian. El se ridică, se duse în palat şi aşteptă să se îndeplinească cuvintele lui Dumnezeu. Într-adevăr, în acelaşi timp, în tabăra asirienilor, se întinse ciuma. Mulţi muriră. Ceilalţi fugiră. A doua zi, toate corturile erau goale. Dumnezeu a salvat Ierusalimul!
Nu peste mult timp regele se îmbolnăvi de moarte. Profetul Isaia veni la el şi îi spuse: „Astfel grăieşte Domnul! Pregăteşte-te! În curând tu vei muri!” Cum auzi acestea, Iezechia se întoarse la perete, plânse şi se rugă: „Oh, Doamne, gândeşte-te la mine şi dă-mi viaţă lungă!” Isaia veni din nou la el şi spuse: „Dumnezeu a auzit rugăminţile tale. În curând tu te vei însănătoşi şi vei trăi încă cincisprezece ani.” Apoi veniră la curtea regelui Iezechia mesageri din îndepărtata cetate a lui Babel. Regele se simţi mândru. El duse pe străini în camera comorilor sale şi le prezentă toate armele şi bogăţiile sale. Îndată după aceea, veni Isaia la rege, pentru ultima oară, şi îi spuse: „De ce ai arătat mesagerilor străini toate armele şi bogăţiile tale? Dumnezeu îţi transmite: În curând va veni o oaste puternică din cetatea lui Babel, va cuceri Ierusalimul şi va duce toate bogăţiile, cele de care eşti atât de mândru.” Acum regele îşi dădu seama că el puse mai mare preţ pe bogăţiile sale lumeşti decât pe încrederea sa în Dumnezeu, Domnul său, cel care l-a salvat pe el şi pe poporul său în mod atât de minunat din faţa duşmanilor. (2 Regi 18-20)
