Mesajul moral-creştin al lecţiei
Isus ne arată cum să ne comportăm
Reflecţii teologice
Isus a venit şi a împlinit poruncile lui Dumnezeu. Astfel el enumerează în predica de pe munte (Mt 5) o întreagă paletă a faptelor bune, care pot face ca oamenii să cunoască şi să aibă parte de împărăţia lui Dumnezeu. El dă glas şi predică despre importanţa respectului şi afecţiunii faţă de semenul uman, este vorba despre iubirea faţă de acesta. Toate cele 10 porunci ale legământului încheiat de către Dumnezeu cu Moise şi poporul său ales, Isus le comprimă sau mai bine le înalţă la una singură: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul, din toată inima şi cu tot sufletul şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Ultima parte „ca pe tine însuţi” – Care om nu îşi doreşte tot ce este mai bun şi mai frumos? Pilda despre samariteanul milostiv (Lc 10,25-37) doreşte să arate că drumul spre viaţa veşnică, spre împărăţia lui Dumnezeu nu este greu, el este la îndemână oricui, el este deschis oricui, chiar şi celor care la prima vedere sunt excluşi. Chiar şi străinii, necunoscuţii sunt oameni ca şi noi, care sunt în stare a ne purta de grijă, a ne dori binele şi a ne respecta. Isus a demonstrat prin verticalitatea şi radicalitatea sa că Dumnezeu este aproape de toţi.
Reflecţii de pedagogie religioasă
La vârsta la care au ajuns copii, la 7-8 ani, ei pot înţelege că este important a se ajuta unii pe aţii, că au nevoie unii de ceilalţi. Chiar dacă apar unele certuri şi diferenţe de opinie, ei se respectă şi sunt de acord că este necesar a fi de folos. Copii încă au un instinct natural de a iubi, ei recunosc cu uşurinţă bunătatea sau răutatea partenerului. Dar nici cel din urmă sentiment nu îi împiedică a face un mic sacrificiu şi la capăt să ajute, fie acasă, fie la şcoală, fie pe stradă. Comportamentul oamenilor maturi poate fi un exemplu. Toţi cei din jurul copiilor, toţi care vin cu ei în contact, direct sau indirect, sunt posibile modele de viaţă. Copii trebuie ajutaţi să se orienteze. Creştinii au ca model suprem de conduită pe Isus, care prin cuvintele şi faptele sale, merge înainte pe drumul către noua împărăţie a lui Dumnezeu Tatăl. Copii trebuie afle despre drumul acesta şi să înveţe a-l parcurge cât mai lin.
Reflecţii metodice
Prin cântecul de la început, copii se pregătesc de oră şi dau glas cinstirii lui Dumnezeu.
Prin citire, copii află o pildă, un exemplu de viaţă cinstită şi împlinită.
Prin repovestire şi discuţia copii-profesor, copii transpun pilda lui Isus în viaţa lor de zi cu zi.
Prin joc, copii îşi arată respectul şi prietenia faţă de ceilalţi din gurpă.
Obiective formativ-educative
Copii să cânte un cântec cunoscut lor.
Copii să asculte cu atenţie la noua întâmplare din viaţa lui Isus.
Copii să povestească despre faptele lor bune, cum încearcă ei să iubească pe cei apropiaţi.
Copii să înţeleagă şi să respecte regulile jocului.
Cursul orei
1. Introducere: Profesorul face semnul crucii şi cântă împreună cu copii „Halelu, Halelu”. (Rugăciune – Cântec) 5’
2. Prezentare: Profesorul citeşte şi povesteşte copiilor pilda despre samariteanul milostiv din Biblia pentru copii „Dumnezeu vorbeşte copiilor săi”, de la pag. 66, lecţia 68 „Cui dăruieşte Dumnezeu viaţa veşnică?”. (Citire) 10’
3. Aprofundare: Unii copii repovestesc cu cuvintele lor întâmplarea. Ce a făcut samariteanul? De ce? A avut el o inimă bună? Ce a aşteptat el de la cel rănit, o recompensă? Sau de la Dumnezeu? Profesorul întreabă şi copii răspund. Ei pot enumera ce multe alte fapte bune se pot face şi da exemple trăite, văzute şi auzite de către ei. (Repovestire; Discuţie copii-profesor) 10’
4. Exprimare: Profesorul explică copiilor un joc şi îl învaţă cu ei („BillyBopp”). (Joc) 20’
