Mesajul moral-creştin al lecţiei
Dumnezeu ne însoţeşte zi de zi – noi putem vorbi cu el
Reflecţii teologice
Dumnezeu este alături de oameni. Teologia de după al doilea Conciliu Vaticanic ne învaţă aceasta. Înainte prin tradiţie se dialoga cu îngerii păzitori şi sfinţii. Dar Dumnezeu se bucură dacă noi dorim să vorbim şi cu el, în special cu el. Dumnezeu nu este departe de oameni, el cuprinde toată viaţa omenească. El doreşte să se implice în desfăşurarea vieţii fiecărui om. Cel mai mult ilustrează această idee simbolul mâinii – Mâna lui Dumnezeu este cea care ne ţine, ne ajută, ne sprijină, este semnul atenţiei şi apropierii sale. Misiunea noastră este de a nu rămâne doar în contact cu Dumnezeu, ci de a deveni o comunitate, un întreg cu el, cu Domnul nostru Isus Hristos.
Reflecţii de pedagogie religioasă
Copii nu mai cresc într-un mediu religios. Dumnezeu nu este parte integrantă a vieţii lor. Mulţi copii provin din familii, care din diferite motive nu au nici o legătură cu biserica. De aceea întâlnirea cu Dumnezeu trebuie pregătită cu grijă, cu paşi mici. Dar ce nu le lipseşte copiilor şi de unde se poate porni a se construi o prietenie cu Dumnezeu este ataşamentul lor faţă de persoanele dragi lor. Părinţii şi bunicii sunt cei care în majoritatea cazurilor lasă copii să simtă ce înseamnă iubire, atenţie şi grijă. Astfel piatra de temelie a unei legături cu Dumnezeu este pusă. Căci numai cine a aflat vreodată ce este iubirea, numai acesta îi duce dorul şi doreşte mai mult.
A simţi apropierea şi atenţia lui Dumnezeu îndreptată asupra sa, înseamnă: să nu mai fii niciodată singur şi părăsit, să te laşi dus de iubirea sa, să nu mai ai motive să disperi, să fii dezamăgit – înseamnă să găseşti sensul şi împlinirea vieţii tale.
Noi, profesorii de religie, mergem împreună cu copii pe drumul lor de căutare a lui Dumnezeu. Experienţa credinţei noastre o putem descrie, dar nu o putem impune, nu o putem declara poruncă, ci ea este o invitaţie, pentru a porni la drum, fiecare cu paşii săi, mici sau mari.
Reflecţii metodice
Tema devine interesantă prin asemănări cu viaţa de zi ci zi. Ne gîndim la comportamentul nostru cu oamenii din jurul nostru, cu cei dragi nouă, cu cei pe care îi purtăm în inimile noastre.
Prin joc, copii simt cum este să cauţi cu ochii închişi un drum – domină nesiguranţa. Un coleg, un prieten, profesorul poate ajuta cu mâna sa.
Prin rugăciune copii sunt aduşi la ideea de Dumnezeu – la faptul că el este aproape de noi şi ne ocroteşte.
Rugăciunea ca temă principală nu trebuie înţeleasă ca „a vorbi despre”, ci ea trebuie trăită, astfel ora se încheie cu o rugăciune, o rugăciune, în care fiecare elev poate cu cuvintele sale să exemplifice gândurile şi experienţele sale.
Obiective formativ-educative
Copii să simtă prin exemplificarea vieţii lor de zi cu zi apropierea şi grija lui Dumnezeu.
Copii să cuprindă în cuvintele lor această implicare a lui Dumnezeu în viaţa lor.
Copii să înveţe rugăciunea (ce urmează acestui tabel) şi să îi roage pe părinţii lor, să se roage cu ei acasă.
Cursul orei
1. Introducere: Jocul orbilor: a) Profesorul încearcă să meargă cu ochii închişi prin încăpere (eventual şi doi copii). Ce se simte când se merge astfel? b) Profesorul sau un copil încearcă să meargă prin încăpere fiind îndrumat verbal ce către ceilalţi. c) Profesorul (sau un copil) încearcă să meargă la mâna altuia prin încăpere. Ce se simte acum? Cum este mai bine: singur ori condus verbal sau cu mâna? (Joc; Discuţie profesor-copii) 13’
2. Prezentare: Profesorul arată poza, imaginea din carte cl. a I-a: pag. 14. Ce doreşte a ne spune autorul? A cui mână se întinde aici? Eu sunt convins că Dumnezeu este întotdeauna aproape de noi şi că ne ocroteşte (pe drumul spre casă, când suntem singuri sau când dormim). Copii sunt invitaţi să povestească cum au simţit ei mâna lui Dumnezeu veghiind asupra lor. (Discuţie copii-profesor) 12’
3. Aprofundare: Profesorul şi copii formează un cerc în picioare. Fiecare copil primeşte o lumânare. Noi putem mulţumi lui Dumnezeu pentru atenţia şi grija sa. „Bunule Dumnezeu, . . . (tu ne ocroteşti pe drum spre şcoală). Cine spune o propoziţie, aprinde lumânarea şi o pune în mijloc. (Mică festivitate catehetică) 15’
4. Exprimare: Fiecare copil primeşte o foaie cu o rugăciune. Toţi o citesc împreună cu glas tare. 5’
Tu eşti la mine
Tu eşti la mine, pentru a mă însoţi tot timpul..
Tu eşti lângă mine, pentru a mă proteja şi ocroti.
Tu eşti înaintea mea, pentru a mă conduce pe drumul meu.
Tu eşti sub mine, pentru a mă duce.
Tu eşti în mine, pentru a-mi da speranţă.
Tu eşti deasupra mea, pentru a mă binecuvânta.
