Reflecţii teologice
Dumnezeu a ales calea de a-şi transmite gândurile sale unor oameni aleşi, a căror viaţă şi rezultate le aflăm în cadrul Cărţii Sfinte, a Bibliei. Profeţii, căci aşa se numesc aceşti oameni binecuvântaţi cu harul Domnului, stau mărturie pentru acest proces. Unul dintre ei, Samuel, prin inocenţa şi deschiderea inimii sale, este de mic copil confruntat cu mijlocirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru oameni. Samuel a devenit unul dintre cei mai de seamă şi cunoscuţi oameni ai poporului lui Israel din vremea sa. Persoana sa şi modul său de viaţă şi-au pus hotărâtor amprentele pe întreg procesul de formare şi dezvoltare a unui popor unit în jurul lui Dumnezeu. El a fost mijlocitorul, alesul lui Dumnezeu. În el şi-au găsit împlinirea trei forme distincte ale slujirii lui Dumnezeu: latura preoţească a omului de cult, partea profetică a omului ales şi latura lumească, administrativă a omului în slujba poporului, Samuel îndeplinind şi funcţia de judecător, antemergător perioadei de alegere a unui rege. El ajunse foarte cunoscut în Israel. Cuvintele sale nu erau puse la îndoială.

Reflecţii de pedagogie religioasă
În viaţă se întâlnesc multe situaţii, în care este foarte important a înţelege ceea ce o alte persoane încearcă să ne transmită. Poate fi vorba despre cuvintele părinţilor, ale bunicilor, ale învăţătorilor şi profesorilor, ale prietenilor şi vecinilor, ale colegilor sau despre zgomotele făcute de maşini şi aparate sau de sunetele naturii făcute de animale sau lăsate de trecerea vântului prin copaci. Fiecare om trebuie să fie pregătit să audă şi să asculte. Această inclinaţie şi deschidere a fiinţei umane trebuie folosită şi mereu dezvoltată. Un ajutor poate fi Biblia sau mai bine zis Cuvântul lui Dumnezeu. Şi pentru înţelegerea acestor Cuvinte este nevoie de atenţie şi deschidere, nu numai a urechilor dar mai ales a inimii. De aceeaşi atenţie pe care o acordăm celorlalţi oameni trebuie să aibă parte şi textele Bibliei. Căci ele izvorăsc din experienţele trecute ale oamenilor, care se repetă mereu sub altă formă. Biblia poate fi pentru copii o carte a speranţei şi de sărbătoare, o carte simplă de citit pentru învăţătură, o carte de rugăciune şi o carte pentru viaţă. Dar sunt oamenii destul de pregătiţi să le primească şi să le asculte? Dumnezeu ne vorbeşte, el ne dă din înţelepciunea sa, el ni se alătură şi ne conduce în viaţă prin Cuvântul Său. Dacă noi ascultăm cu atenţie, găsim calea care duce spre mântuire.

Reflecţii metodice
Prin joc, copii sunt motivaţi să participe activ la oră, totodată ei sunt introduşi în tematica lecţiei.
Prin discuţie, copii pot exprima ideile lor cu privire la îmbunătăţirea relaţiei de comunicare între ei.
Prin citire, copii află un nou text biblic.
Prin jocul cu roluri, copii se pot identifica cu personajele textului, în special cu Samuel.

Obiective formativ-educative
Copii să participe activ la joc.
Copii să înţeleagă scopul jocului şi să desluşească paşii necesari receptării corecte a unui mesaj.
Copii să dea exemple din viaţa lor de zi cu zi referitoare la importanţa atenţiei.
Copii să asculte povestirea adaptată din Vechiul Testament.
Copii să încerce să redea textul printr-o scurtă piesă pe roluri.

Cursul orei
1. Introducere: Profesorul se roagă împreună cu copii „Tatăl nostru”. Apoi el propune copiilor un joc, de exemplu „Telefonul fără fir”. La început, se transmite doar un cuvânt simplu, apoi însă se măreşte gradul de greutate, printr-o propoziţie întreagă. (Rugăciune; Joc) 12’
2. Prezentare: Copii sunt rugaţi să îşi spună părerea despre punctele, care au îngreunat sau au uşurat transmiterea şi receptarea cuvântului exact sau a propoziţiei exacte. Profesorul le povesteşte copiilor despre importanţa şi însemnătatea şi calitatea ascultării, pentru că sunt cazuri în care este foarte important că noi, oamenii, să fim atenţi, ca de exemplu: Ce se întâmplă când sună sirena pompierilor? Copii dau şi alte exemple. (Discuţie profesor-copii) 10’
3. Adâncire: Profesorul citeşte copiilor un text după povestirea biblică „Samuel la Eli” şi vorbeşte cu ei despre el. (Citire) 8’
4. Exprimare: Acum profesorul organizează împreună cu copii o mică scenă, copii îşi împart rolurile şi încearcă să transpună textul biblic într-o mică piesă. O întrebare importantă în pregătire este: Cum îl putem reprezenta pe Dumnezeu, doar cu vocea, de unde să vină vocea? (Joc cu roluri) 20’

Samuel la Eli
Timp de trei ani, Samuel rămase alături de mama sa Ana. Ea îl iubea foarte mult pe Samuel şi îl îngrijea de dimineaţa până seara. Într-o zi ea l-a luat de mână şi porni cu el spre Silo la casa lui Dumnezeu. Acolo îi aştepta preotul Eli în faţa uşii. „Eu am venit”, spuse Ana. „Dumnezeu a ascultat şi a îndeplinit rugămintea mea. El mi-a dăruit acest fiu. Însă eu nu vreau să îl am numai pentru mine. Eu doresc ca el să devină preot, un slujitor al Domnului, aşa ca şi tine.” Începând cu acea zi, Samuel avea voie să locuiască la Eli. Bătrânul preot Eli se purta ca şi un tată cu el. El îi povestea mult despre Dumnezeu şi îi arăta tot ce trebuia să facă un bun slujitor al lui Dumnezeu. Samuel asculta de el. Eli avea şi alţi doi fii mari. Ei erau preoţi. Dar ei nu ascultau de Eli. Şi nu se interesau de Dumnezeu. Ei făceau numai ce vroiau. Ei supărau oamenii care veneau la liturghie, le luau darurile şi le foloseau pentru ei. Iar dacă tatăl lor îi întreba: „Ce faceţi voi? Nu vă este permis!” ei se râdeau de el şi îi întorceau spatele.
Samuel crescu mare şi deveni un vrednic slujitor al Domnului. De dimineaţa până seara el îşi petrecea timpul în locurile sfinte. Chiar şi noaptea poposea în acele încăperi, lângă lada lui Dumnezeu. Într-o noapte Samuel auzi deodată o voce: „Samuel, Samuel!” Samuel se trezi şi se ridică repede. Cine l-a chemat? El nu vedea pe nimeni. Imediat fugi la Eli şi îi spuse: „Am venit. Tu m-ai chemat.” Dar Eli dădu din cap. „Nu”, spuse el. „Eu nu te-am chemat. Du-te şi culcă-te!” Samuel se gândi atunci: Eu sigur numai am visat. El plecă şi se întinse la locul lui. Însă el auzi din nou: „Samuel! Samuel!” Samuel se ridică repede, fugi la Eli şi îi spuse: „Am venit din nou. Tu m-ai chemat.” Dar Eli răspunse: „Nu, eu nu te-am chemat. Du-te şi culcă-te!” Însă nici nu se întinse bine Samuel la locul său de culcare, că el auzi vocea: „Samuel! Samuel!” Samuel se ridică repede, fugi la Eli şi îi spuse: „Am venit. Tu m-ai chemat.” Atunci Eli înţelese ce se întâmplă şi de unde vine vocea. El spuse lui Samuel: „Du-te şi culcă-te! Dacă auzi vocea, răspunde: Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă.” Şi Samuel înţelese cine l-a chemat. El se duse liniştit înapoi, se întinse şi aştepta. Dintr-odată se auzi vocea: „Samuel! Samuel!” Samuel se ridică. „Vorbeşte, Doamne!” răspunse el cu glas hotărât. „Slujitorul tău ascultă.” Samuel auzi ce îi spuse Domnul: „Samuel, ascultă-mă cu atenţie! Nu peste mult timp se va întâmpla o mare nenorocire în această casă. Eli şi fiii săi vor fi ucişi. Iar în casa Domnului nu vor mai locui preoţi.” Samuel se speriă. Oare se va întâmpla cum a vorbit Domnul? El nu mai putu să adoarmă.
A doua zi el se sculă foarte devreme, deschise cu grijă uşa şi încercă să se strecoare pe lângă Eli. Dar acesta îl auzi. „Vino la mine, Samuel!” strigă el. „Ce ţi-a spus Dumnezeu? Povesteşte-mi totul! Să nu îmi ascunzi ceva!” Atunci Samuel povesti tot ce i-a spus Dumnezeu în noaptea accea. Eli îl ascultă cu atenţie. „Să se facă voia Domnului!” zise el cu seriozitate. Şi se întâmplă cum a spus Dumnezeu: Nu peste mult timp veniră în ţara aceea duşmanii. Aceştia luptară împotriva poporului lui Israel şi uciseră pe amândoi fii lui Eli. Apoi luară lada lui Dumnezeu ca pradă de război cu ei. Cum auzi Eli ce s-a petrecut, el căzu de teamă şi tristeţe de pe scaunul său, îşi rupse spatele şi muri. Astfel, în casa lui Dumnezeu din Silo nu se mai află nici un preot, care să îl slujească pe Domnul.
Însă Samuel îl sluji pe Domnul întreaga sa viaţă. Şi Dumnezeu era alături de el. Toţi israeliţii ascultau de el. (după 1 Samuel 1,21 – 3,21)

Articole pe teme apropiate:

• Vorbe bune noi auzim
• Planificare anuală clasa V (Lipova 2002)
• Alegerea lui David
• Regii: Saul
• Programa clasa V (Alba-Iulia 1991)

Reflecţii teologice
Cuvintele fac parte din limbajul cotidian al oamenilor. Fără cuvinte e greu a se face înţeles. Cuvintele sunt importante şi puternice. Ele poartă o greutate enormă: gândurile unui om. Şi de ele depinde dacă aceste gânduri pot fi tălmăcite şi absorbite şi de ceilalţi. Cuvintele pot conduce la apropierea dintre oameni, la stimă şi prietenie, dar ele pot duce şi la despărţire, la ură şi duşmănie. Hotărâtor este modul cum se percepe cuvântul. Sinceritatea celui care transmite şi voinţa de acceptare a celui ce primeşte mesajul contribuie la înţelegerea corectă şi fără echivoc a gândurilor. Dumnezeu a ales calea de a-şi transmite gândurile sale oamenilor prin intermediul Cărţii Sfinte, a Bibliei. Profeţii stau mărturie pentru acest proces. Unul dintre ei, Samuel, prin inocenţa şi deschiderea inimii sale, este de mic copil confruntat cu mijlocirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru oameni. Cuvintele sale nu sunt puse la îndoială. Dar sunt oamenii destul de pregătiţi să le primească şi să le asculte? Dumnezeu ne vorbeşte, el ne dă din înţelepciunea sa, el ni se alătură şi ne conduce în viaţă prin Cuvântul Său. Dacă noi ascultăm cu atenţie, găsim calea care duce spre mântuire.

Reflecţii de pedagogie religioasă
În viaţă se întâlnesc multe situaţii, în care este foarte important a înţelege ceea ce o altă persoană încearcă să ne transmită. Poate fi vorba despre cuvintele părinţilor, ale bunicilor, ale învăţătorilor şi profesorilor, ale prietenilor şi vecinilor, ale colegilor sau despre zgomotele făcute de maşini şi aparate sau de sunetele naturii făcute de animale sau lăsate de trecerea vântului prin copaci. Fiecare om trebuie să fie pregătit să audă şi să asculte. Această inclinaţie şi deschidere a fiinţei umane trebuie folosită şi mereu dezvoltată. Un ajutor poate fi Biblia sau mai bine zis Cuvântul lui Dumnezeu. Şi pentru înţelegerea acestor Cuvinte este nevoie de atenţie şi deschidere, nu numai a urechilor dar mai ales a inimii. De aceeaşi atenţie pe care o acordăm celorlalţi oameni trebuie să aibă parte şi textele Bibliei. Căci ele izvorăsc din experienţele trecute ale oamenilor, care se repetă mereu sub altă formă. Biblia poate fi pentru copii o carte a speranţei şi de sărbătoare, o carte simplă de citit pentru învăţătură, o carte de rugăciune şi o carte pentru viaţă.

Reflecţii metodice
Prin joc, copii îşi adună gândurile şi sunt motivaţi să asculte.
Prin discuţie copii-profesor, copii află despre unele cazuri în care este necesară atenţia şi pregătirea de a asculta. Totodată ei sunt îndemnaţi să contribuie personal la discuţie.
Prin citire, copii aud o nouă povestire din Biblie.
Prin repovestire, copii spun ce au memorat ei din text. Profesorul poate da explicaţii privitoare la text.
Prin activitatea lor, copii se pot gândi şi găsi cuvinte frumoase la numele lor.

Obiective formativ-educative
Copii să se concentreze la joc.
Copii să înţeleagă importanţa atenţiei la vorbire şi ascultare.
Copii să aducă exemple din viaţa lor referitoare la comportamentul lor cu cuvinte.
Copii să asculte şi să repovestească textul biblic despre Samuel.
Copii să găsească pornind de la numele lor, noi cuvinte plăcute.

Cursul orei
1. Introducere: Profesorul se roagă împreună cu copii „Tatăl nostru”. Apoi ei se adună în cerc pe scaune. Copii fac linişte. Profesorul şopteşte copilului din dreapta sa un cuvânt sau o propoziţie la ureche, acesta şopteşte următorului şi tot aşa mai departe. Ultimul spune cuvântul sau propoziţia. (Rugăciune; Joc) 7’
2. Prezentare: Profesorul povesteşte despre importanţa ascultării cu atenţie. El dă ca exemplu maşina salvării, care nu este auzită şi este implicată într-un accident, deşi trebuie să ajungă repede la un bolnav. Sau copilul mic care plânge după mama sa pentru că îi este foame. Copii pot da şi ei exemple. (Discuţie copii-profesor) 12’
3. Adâncire: Şi în Biblie este vorba despre cineva care ştie să asculte. Profesorul citeşte despre Samuel, care este chemat în somn de către Dumnezeu („Samuel la Eli” după 1 Sam 3,1-21). Copii spun ce îşi amintesc din cadrul povestirii. (Citire; Repovestire) 11’
4. Exprimare: Apoi el împarte copiilor câte o bucată goală de hârtie şi câte un creion. Fiecare copil îşi scrie numele cu litere mari de tipar pe verticală. La fiecare literă copii adaugă pe orizontală alte litere şi formează astfel cuvinte noi, plăcute. Profesorul îi ajută pe cei din clasa I. Copii pot împodobi şi colora aceste foi de hârtie. (Activitate a copiilor; Desen) 15’

Samuel la Eli
Timp de trei ani, Samuel rămase alături de mama sa Ana. Ea îl iubea foarte mult pe Samuel şi îl îngrijea de dimineaţa până seara. Într-o zi ea l-a luat de mână şi porni cu el spre Silo la casa lui Dumnezeu. Acolo îi aştepta preotul Eli în faţa uşii. „Eu am venit”, spuse Ana. „Dumnezeu a ascultat şi a îndeplinit rugămintea mea. El mi-a dăruit acest fiu. Însă eu nu vreau să îl am numai pentru mine. Eu doresc ca el să devină preot, un slujitor al Domnului, aşa ca şi tine.” Începând cu acea zi, Samuel avea voie să locuiască la Eli. Bătrânul preot Eli se purta ca şi un tată cu el. El îi povestea mult despre Dumnezeu şi îi arăta tot ce trebuia să facă un bun slujitor al lui Dumnezeu. Samuel asculta de el. Eli avea şi alţi doi fii mari. Ei erau preoţi. Dar ei nu ascultau de Eli. Şi nu se interesau de Dumnezeu. Ei făceau numai ce vroiau. Ei supărau oamenii care veneau la liturghie, le luau darurile şi le foloseau pentru ei. Iar dacă tatăl lor îi întreba: „Ce faceţi voi? Nu vă este permis!” ei se râdeau de el şi îi întorceau spatele.
Samuel crescu mare şi deveni un vrednic slujitor al Domnului. De dimineaţa până seara el îşi petrecea timpul în locurile sfinte. Chiar şi noaptea poposea în acele încăperi, lângă lada lui Dumnezeu. Într-o noapte Samuel auzi deodată o voce: „Samuel, Samuel!” Samuel se trezi şi se ridică repede. Cine l-a chemat? El nu vedea pe nimeni. Imediat fugi la Eli şi îi spuse: „Am venit. Tu m-ai chemat.” Dar Eli dădu din cap. „Nu”, spuse el. „Eu nu te-am chemat. Du-te şi culcă-te!” Samuel se gândi atunci: Eu sigur numai am visat. El plecă şi se întinse la locul lui. Însă el auzi din nou: „Samuel! Samuel!” Samuel se ridică repede, fugi la Eli şi îi spuse: „Am venit din nou. Tu m-ai chemat.” Dar Eli răspunse: „Nu, eu nu te-am chemat. Du-te şi culcă-te!” Însă nici nu se întinse bine Samuel la locul său de culcare, că el auzi vocea: „Samuel! Samuel!” Samuel se ridică repede, fugi la Eli şi îi spuse: „Am venit. Tu m-ai chemat.” Atunci Eli înţelese ce se întâmplă şi de unde vine vocea. El spuse lui Samuel: „Du-te şi culcă-te! Dacă auzi vocea, răspunde: Vorbeşte, Doamne, căci slujitorul tău ascultă.” Şi Samuel înţelese cine l-a chemat. El se duse liniştit înapoi, se întinse şi aştepta. Dintr-odată se auzi vocea: „Samuel! Samuel!” Samuel se ridică. „Vorbeşte, Doamne!” răspunse el cu glas hotărât. „Slujitorul tău ascultă.” Samuel auzi ce îi spuse Domnul: „Samuel, ascultă-mă cu atenţie! Nu peste mult timp se va întâmpla o mare nenorocire în această casă. Eli şi fiii săi vor fi ucişi. Iar în casa Domnului nu vor mai locui preoţi.” Samuel se speriă. Oare se va întâmpla cum a vorbit Domnul? El nu mai putu să adoarmă.
A doua zi el se sculă foarte devreme, deschise cu grijă uşa şi încercă să se strecoare pe lângă Eli. Dar acesta îl auzi. „Vino la mine, Samuel!” strigă el. „Ce ţi-a spus Dumnezeu? Povesteşte-mi totul! Să nu îmi ascunzi ceva!” Atunci Samuel povesti tot ce i-a spus Dumnezeu în noaptea accea. Eli îl ascultă cu atenţie. „Să se facă voia Domnului!” zise el cu seriozitate. Şi se întâmplă cum a spus Dumnezeu: Nu peste mult timp veniră în ţara aceea duşmanii. Aceştia luptară împotriva poporului lui Israel şi uciseră pe amândoi fii lui Eli. Apoi luară lada lui Dumnezeu ca pradă de război cu ei. Cum auzi Eli ce s-a petrecut, el căzu de teamă şi tristeţe de pe scaunul său, îşi rupse spatele şi muri. Astfel, în casa lui Dumnezeu din Silo nu se mai află nici un preot, care să îl slujească pe Domnul.
Însă Samuel îl sluji pe Domnul întreaga sa viaţă. Şi Dumnezeu era alături de el. Toţi israeliţii ascultau de el. (după 1 Samuel 1,21 – 3,21)

Articole pe teme apropiate:

• Planificare anuală clasa I (Lipova 2002)
• Planificare anuală clasa VIII (1997)
• Mângâierea ariciului
• Planificare anuală clasa VIII (Lipova 2002)
• Programa clasa VIII (Alba-Iulia 1991)

Articole pe teme apropiate:

• Jocul urşilor polari
• Pană la maşină
• Clădirea bisericii
• Copacul grupului
• Cugetări pascale

Articole pe teme apropiate:

• Baston pe genunchi
• La grădina zoologică
• Familia mea – Numele meu
• Pânză de păianjen
• Nume şoptite

Reflecţii teologice
Pericopa din Mt 2,1-12 prezintă trei magi din Orient. Este vorba despre trei învăţaţi, cel mai probabil preoţi din Babylon, care erau pricepuţi în cititul mersului astrelor. După părerea oamenilor înţelepţi din Vechiul Orient, mişcările stelelor sunt în strânsă legătură cu destinul oamenilor. De aceea o stea nu este un fenomen natural explicabil, ci o minune a creaţiei (v. 9). Dumnezeu trimite un semn, Dumnezeul tuturor popoarelor. Cei trei magi găsesc pe Pruncul Isus şi pe Maria, pe Mama lui. Ei îi aduc omagiul lor, prin darurile lor preţioase: aur, tămâie şi smirnă. Bucuria lor este mare, nemăsurată, căci este bucuria găsirii, bucuria îndeplinirii promisiunii, a dorului (v. 10). Este începutul preamăririi de către toate popoarele a unui singur Domn. Lumina nu a sosit numai pentru evrei, Domnul nu va păstori „doar poporul lui Israel” (v. 6), ci şi pe ceilalţi credincioşi îi va aduce la credinţa adevărată. In Mesajul Sfânt al naşterii Fiului său dumnezeiesc, Dumnezeu îşi culminează creaţia. După Mt, Emanuel este Dumnezeu-cu-noi (Mt 2,23). S-a născut un nou rege. O stea anunţă momentul îndeplinirii unei speranţe, unui dor. Trei înţelepţi necredincioşi pun bazele unui nou viitor, ei tălmăcesc adevăratul înţeles al timpului. Cu venirea celor trei magi este asociată o tradiţie mai veche – Binecuvântarea caselor, care se sfârşeşte odată cu data de 6 ianuarie, când se sărbătoreşte Epifania şi se încheie Timpul Crăciunului.

Reflecţii de pedagogie religioasă
Copii posedă deja anumite cunoştiinţe despre această temă. Ei au luat contact cu ea prin intermediul obiceiului binecuvântării caselor. Dar cu această povestire ei află întregul mesaj al Crăciunului. Prin ascultarea textului şi prin imagine, copii descoperă situaţii de viaţă cunoscute lor, simbolizate prin drum, stea, magi, îngeri, mesaj. Şi ei au nevoie de anumite semne călăuzitoate pentru a se orienta în viaţă. Ei trebuie să le înţeleagă, să le tălmăcească şi să le pună în practică. Ei cunosc simţămintele de a fi plini de viaţă pentru o idee, dar ei află şi simt şi deznădejde şi frică. Prin aceste experienţe, copii se pot identifica cu magii. Probabil că multe generaţii de oameni s-au simţit atraşi de cei trei înţelepţi din Orient, de cei trei magi, de cei trei regi de la Răsărit, pentru că ei înşişi se considerau a fi pe drumul căutării Fiului lui Dumnezeu: o călătorie pe zi şi noapte, în vis şi realitate, de dimineaţa până seara, o călătorie prin intrigi şi piedici, dar o călătorie aflată sub semnul unei stele călăuzitoare, o călătorie spre Dumnezeu. Prin obiceiuri, oamenii pot să trăiască mai intens credinţa. Un obicei străvechi este tradiţia binecuvântării caselor, a preotului, a copiilor, care duc mesajul bucuriei naşterii lui Isus în casele oamenilor. Ei refac drumul spre iesle şi aduc aminte despre cei care au găsit şi parcurs acest drum pentru întâia oară. Sărbătoarea comemorării celor trei magi (în cadrul Bisericii ea se numeşte Epifanie) este plină de înţelesuri şi simboluri. Totul pentru a arăta lumii mesajul speranţei adus de Pruncul Isus, care s-a născut rege într-o iesle.

Reflecţii metodice
Prin discuţia despre vacanţă, despre sărbătorirea Crăciunului în familia lor, copii povestsc din viaţa lor.
Prin povestirea despre cei trei magi, copii află o nouă întâmplare din Biblie, despre căutările magilor.
Prin descrierea imaginii, povestirea este recapitulată şi prelucrată.
Prin discuţia despre obiciul binecuvântării caselor, copii pot spune cum au trăit ei acest obicei, ce ştiu despre el şi profesorul le explică mai concret simbolurile.

Obiective formativ-educative
Copii să cunoască povestea celor trei magi după Mt 2,1-12.
Copii să descopere noi feţe ale sărbătorii Naşterii Fiului lui Dumnezeu, despre steaua, care ne călăuzeşte în viaţă.
Copii să înţeleagă semnificaţia obiceiului de binecuvântare a caselor.

Cursul orei
1. Introducere: Profesorul formează împreună cu copii un cerc de scaune în mijlocul sălii de religie. Ei se roagă „Tatăl nostru”. Apoi toţi se aşează. Profesorul întreabă copii cum au petrecut vacanţă, dar mai ales sărbătoarea Crăciunului. (Ce s-a întâmplat de Crăciun? Cine este acum cu noi? Ce simboluri avem? – Ieslea de ex.) (Rugăciune; Discuţie copii-profesor) 8’
2. Prezentare: Copii se aşează liniştiţi într-o poziţie comodă fiecăruia. Profesorul citeşte povestea celor trei magi („S-a născut un nou rege”). Copii ascultă cu atenţie. La sfârşitul povestirii, copii repetă în scurte propoziţii acţiunea. (Citire; Repovestire) 15’
3. Adâncire: Profesorul arată copiilor o imagine. Ce persoane se recunosc? Ce semne se văd? Ce bate la ochi? Copii răspund la întrebări. Apoi profesorul îi aminteşte de vizita preotului în casele lor în acest început de an nou. Pot copii spune ce reprezintă acea vizită? Profesorul le explică semnificaţiile obiceiului binecuvântării caselor şi a obiectelor numite: aur, tămâie, smirnă şi simbolul 20-C+M+B-02. (Descriere; Discuţie copii-profesor; Explicaţie) 12’
4. Exprimare: Fiecare copil primeşte o foaie cu un desen, pe care ei încep să îl coloreze. (Desen) 15’

S-a născut un nou rege
Departe, acolo unde soarele răsăre pentru prima oară, trăiau cu mult timp în urmă astrologi, bărbaţi înţelepţi, deştepţi, care se pricepeau a tălmăci mersul stelelor. Ei cunoşteau fiecare zodie şi fiecare stea în parte, care se afla pe bolta cerului. Ei ştiau când va apare şi când va dispare fiecare stea.
Într-o noapte ei descoperiră o nouă stea. Aceasta lumina mai tare decât celelalte stele. Ei au strigat plini de  admiraţie: „Ce stea strălucitoare!” „Trebuie să fie steaua unui nou rege. Precis că undeva s-a născut un nou rege. Dar unde? În care ţară?” Ei cercetară cărţile lor şi se gândiră. Unul dintre ei spuse: „Poate s-a născut în ţara evreilor!” Ceilalţi răspunseră: „Da, numai în Israel poate să se fi întâmplat! Dar ce mai aşteptăm? Să mergem şi să îl căutăm. Vrem să găsim pruncul, să îngenunchiem în faţa lui şi să îi dăm cadourile noastre.” Astfel ei pregătiră cămilele, încărcară tot ce aveau ei mai preţios şi porniră la drum în căutarea regelui nou-născut.
Ei parcurseră un drum lung, prin deşerturi şi pustiuri, prin ţări străine, peste munţi înalţi şi văi adânci, peste mări şi râuri bogate în apă şi peşte. Săptămâni întregi dură călătoria lor, până ce ajunseră în ţara evreilor. Dar unde să caute ei aici copilul? „Sigur că el trăieşte în palat!”, spuseră ei şi se duseră la Ierusalim, unde locuia regele Irod. Imediat ce ajunseră acolo, ei întrebară oamenii: „Spuneţi-ne, unde locuieşte noul rege al evreilor? Noi am văzut steaua sa şi am venit să ne închinăm lui.” Lumea îi privi mi-rată. Un rege nou? Ei nu ştiau nimic. Ei cunoşteau doar pe vechiul rege: Irod. Şi de frica lui tremurau toţi.
Repede află şi regele Irod despre cei trei înţelepţi şi întrebările lor. „Pe cine caută ei?” întrebă el speriat. „Un nou rege. Eu sunt singurul rege în această ţară!” Dar ce are să facă el, dacă cei trei au dreptate? Dacă chiar s-a născut un nou rege? Poate s-a născut chiar Mântuitorul, pe care tot poporul îl aştepta cu speranţă? El se gândi: „Eu trebuie să aflu şi să ştiu totul primul, căci eu sunt regele!”
El porunci ca toţi preoţii şi înţelepţii curţii să fie chemaţi. „Spuneţi adevărul! Ce scrie în cărţile voastre sfinte? Unde se va naşte Mântuitorul?” Ei răspunseră: „În Betlehem! Aşa scrie în cărţile sfinte, aşa a spus profetul Micha cu mult timp înainte: Mântuitorul va sosi în Betlehem.”
Atunci regele i-a invitat pe cei trei magi în palatul său. „Spuneţi-mi şi mie: Când aţi descoperit steaua? Eu trebuie să ştiu exact.” Magii răspunseră: „Cu ceva timp în urmă. Noi am fost acasă la noi. Dar de atunci noi suntem pe drum şi căutăm pe regele nou-născut.” Irod le spuse: „Eu doresc să vă ajut. Eu ştiu unde este el: în oraşul Betlehem. Nu este departe de aici. Căutaţi-l acolo! Voi îl veţi găsi.” Şi el mai spuse cu subînţeles: „Dar să vă întoarceţi la mine şi să îmi spuneţi unde l-aţi găsit! Atunci mă voi duce şi eu la el, să mă închin lui.” Magii mulţumiră, se închinară şi plecară spre Betlehem, aşa cum spusese regele Irod.
Când ajunseră acolo, era întuneric. Pe cer se zăreau stelele. Şi ce se întâmplă? Deodată ei văzură aceiaşi stea pe cer, pe care o văzuseră acasă la ei. Plini de bucurie ei porniră după stea, până ce ajunseră în faţa unei case. Li se părea că steaua s-a oprit deasupra acestei case. Ei se opriră, coborâră de pe cămilele lor, fugiră în casă şi – văzură pruncul: pe Isus, fiul Mariei. El se afla în braţele mamei sale şi arăta ca un copil obişnuit. Şi totuşi el era un rege: cel în faţa căruia se vor închina toţi ceilalţi regi! Ei îngenunchiară, se rugară şi dăruiră cadourile lor: o cutie plină de aur şi mărgăritare, o farfurioară cu tămâie şi un ulcior cu smirnă.
În acea noapte, Dumnezeu vorbi magilor: „Nu mergeţi înapoi la regele Irod! Să nu credeţi în ceea ce a spus el! El doreşte să facă rău copilului!” Ei ascultară de Dumnezeu şi se întoarseră pe alt drum acasă în ţara lor. (după Evanghelia lui Matei 2, 1-12)

Binecuvântarea caselor
Mesajul sărbătorii de Crăciun: Pace în casele oamenilor, ne aminteşte drumul celor care au găsit ieslea.
20-C+M+B-0 . . . = Cristos mansionem benedicat = Cristos binecuvântează această casă (lb. latină) – şi pentru acest nou an.
Caspar = Cel cu tezaurul, vistiernicul
Melchior (lb. ebraică) = Regele este lumină
Baltazar (lb. asiriană) = Dumnezeu ocroteşte viaţa ta
Aur = Coroană – Isus este rege
Tămâie = Cretă binecuvântată – Isus este Fiul lui Dumnezeu, Isus este Dumnezeu
Smirnă = Iarbă tămăduitoare, cu care sunt înbălsămaţi morţii – Isus este om

Articole pe teme apropiate:

• Planificare anuală clasa I (Lipova 2002)
• Trei dorinţe
• Trei cuvinte – O poveste
• Alergare în trei picioare
• În vizită la aborigeni