ReliJoc Jocuri şi ore de religie

Recomand în continuare un drum al crucii pentru tineri, tema şi interpretările sunt mai vechi însă totuşi întotdeauna de actualitate. Conceptul iniţial cuprindea cântece internaţionale preluate de la comunitatea din Taize, acestea se pot înlocui cu propuneri de pe site-ul web Pastoratie.ro. Desigur că se pot alege şi alte cântece cunoscute grupului de tineri participant. Important este însă ca tinerii să se implice activ, ca lectori sau ca prezentatori ai staţiunilor. Pasajele biblice sunt preluate de pe site-ul Profamilia.ro.

crucea
crucea grijilor zilnice
crucea bolii care nu se vindecă
crucea singurătăţii de nepătruns
crucea speranţelor neimplinite
crucea amintirilor neşterse
crucea fricei zilnice
crucea mântuirii

drumul
drumul care duce la ţel
drumul care duce la nebunie
drumul care duce la libertate
drumul care duce la strâmtoare
drumul care duce la lumină
drumul care duce în noapte
drumul care nu are mci o ieşire

Introducere
Dacă vorbim despre drumul crucii ne gândim de regulă la calea patimilor lui Isus Cristos, pe care a trebuit să o urmeze în Vinerea Mare. Privirea noastră se îndreaptă numai spre trecut.
Astăzi sunteţi invitaţi la drumul crucii pentru tineret pentru ca să aruncăm o privire împreună la situaţia vieţii de astăzi, la problemele care ne ocupă, ne apasă, dar şi la problemele cu importanţă pentru alţi din întreaga lume. Aşa putem arăta că calea patimilor lui Isus Cristos se petrece zi de zi din nou.
Totodată recunoaştem că viaţa noastră nu o avem în mâinile noastre, ci ea stă în mila lui Dumnezeu. La fel ca şi păcătosul care a fost răstignit pe lângă Isus putem spune şi noi: „Isuse, când ajungi în împărăţia lui Dunmezeu gândeşte-te la noi.”
Cântec (Stay with me, remain here with me)

I. Arestarea
Text biblic
9 Stau la pământ şi tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor şi-au pus ţărână şi s-au încins cu sac; la pământ îşi pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.
10 Ochii mei se sfârşesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb şi fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii şi pruncii stau sleiţi de putere în pieţele cetăţii,
11 Zicând mamei lor: “Unde este pâine, unde este vin?” Ei cad sleiţi de putere ca doborâţi de sabie pe pieţele cetăţii şi îşi dau sufletul la sânul maicii lor.
12 Cu cine te voi asemăna, cu cine aş putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului! Cu cine te-aş pune faţă în faţă, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului? Căci neţărmurită ca marea este năruirea ta! Cine ar putea să te tămăduiască?
(Plângerile lui Ieremia 2,9-12)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
După cucerirea oraşului Ierusalim şi deportarea majorităţii locuitorilor de către babilonieni, poporul  lui Israel şi-a îndreptat plângerile către Dumnezeu. Fiecare israelit s-a simţit departe de sfântul oraş Ierusalim, parcă au fost condamnaţi la moarte. Ei nu ştiau cum să trăiască în continuare fără ceea ce le-a fost atât de important şi drag. Toate posibilităţile de a se dezvolta le-au fost luate. Ei nu mai puteau decât să aştepte ceea ce alţii făceau pentru ei atât de neajutoraţi au fost. Astfel de experienţe cunoaştem şi noi. În generaţiile părinţilor şi a bunicilor noştri mulţi oameni au fost rupţi din felul lor de a trăi.

II. Isus îşi poartă crucea
Muzică meditativă

III. Isus cade întâia oară
Text Biblic
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
6 Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7 Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
(Psalmul 21,1-2.6-7)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
Deseori oamenii trăiesc situaţii în care intră în disperare, ca de ex. probleme personale ca tragedii de familie, şomajul sau o boală foarte grea, deci întâmplări neaşteptate care pot să scoată oamenii din ritmul lor zilnic de viaţă. Depresiunea şi frica sunt urmări logice. Pentru mulţi durerea personală este atât de mare încât numai au nici un curaj în viaţă şi se delasă total. Letargia şi indiferenţa stabilesc de acum viaţa. Alţii încearcă prin droguri să uite pentru moment de probleme, dar nu observă că prin aceasta totul se înrăutăteşte. Delăsarea de sine care reiese cel mai tare prin sinucidere este deseori finalul unui drum în disperare.
Cântec (Doamne miluieşte)

IV. Isus şi Maria
Cântec (Spiritus Jesu Christi, Spiritus caritatis, confirmet cortuum)

V. Simon din Cirene
Text biblic
1 Iar noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne complacem în noi înşine.
2 Fiecare dintre noi să se facă plăcut aproapelui său în ceea ce este bine spre edificare,
3 căci nici Cristos nu s-a complăcut în sine.
(Epistola către Romani 15,1-3a)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
Sunt situaţii în viaţa noastră în care suntem neajutoraţi. Viaţa noastră a intrat într-o stradă fără ieşire, ca şi un sac fără fund. Problemele pe care le-am preluat ne apasă foarte tare. Totuşi, chiar şi în astfel de situaţii observăm că ne este ajutat neaşteptat.
Întâlnim oameni care sunt în stare să ne ajute, care ne arată un drum cum să reuşim cu problemele noastre.
Şi tot aşa putem ajunge noi la rândul nostru un ajutor pentru alţi oameni. Nu trebuie să facem lucruri mari, deseori ajung lucrurile mici iar o privire prietenoasă, o scurtă întrebare sau discuţie sunt pentru ceilalţi un motiv de speranţă.

VI. Veronica
Muzică meditativă

VII. Isus cade a doua oară
Cântec (Misericordias Domini in aeternum cantabo)

VIII. Femeile din Jerusalim
Text biblic
37 Şi iată, era în cetate o femeie păcătoasă. Aflând că el era în casa fariseului, a adus un vas din alabastru plin cu miresme.
38 Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu miresme.
39 Văzând aceasta, fariseul care îl chemase îşi spunea în sine: “Dacă acesta ar fi fost profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este aceasta care îl atinge, căci este o păcătoasă”.
(Evanghelia după Luca 7,37-39)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
Foarte bine ştie farizeul acesta că femeia este o păcătoasă. Poate a făcut o dată ceva ce nu a contravenit unor reguli. Poate a fost numai o neînţelegere.
Totuşi acum ştiu toţi că este o păcătoasă. Pentru toate timpurile ei ştiu asta. Femeia poate face ce vrea căci toţi o privesc ca o păcătoasă. Fiindcă este o femeie în ochii bărbaţilor este o păcătoasă.
La câte femei se întrerup visele vieţii pentru că bărbaţii par a ştii prea bine ce trebuie să facă o femeie. O femeie trebuie să asculte şi să servească şi dacă nu face aceasta o să simtă lucrul acesta. În zilele noastre situaţia s-a schimbat, însă nu cu mult. Femeile au multe meserii care până acum numai bărbaţii le-au exercitat. Din păcate bărbaţii deseori îşi impun cu brutalitate voinţele. Câte lacrimi ascunse plâng femeile după visele lor zdruncinate. Câte femei nu mai au curajul să viseze fiindcă ele cred că nu au acest drept. Isus a înţeles visele femeilor. El nu a vrut să le îngrădească, să le îndrepte sau să le folosească. El a mers înaintea lor calea patimilor fiindcă ideile sale despre viaţă au fost schimbate, maltrate si rupte.

IX. Isus cade a treia oară
Muzică meditativă

X. Isus e dezbrăcat de haineie sale
Text biblic
3 Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului.
4 Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui,
5 Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă.
8 După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: “Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât.
9 Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: “Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: “Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?”
(Facerea 4,3-5.8-9)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
Cearta şi neliniştea sunt prezente zi de zi în lume, numai prin războaie, dictatură, prin asuprire brutală ci din păcate chiar în întâlnirile zilnice dintre oameni. Deseori sunt numai cuvinte care fac răni adânci.
Şi noi suntem afectaţi de aceste lucruri. Ori suntem noi jigniţi sau răniţi ori facem noi neliniştea.
Deseori gândirea noastră este acoperită de principiul “cum îmi faci tu mie, aşa îţi fac şi eu ţie”. Deci reacţionăm la jigniri cu acelaşi mijloc.
La fel ca şi Kain ne întrebăm deseori “Sunt paznicul fratelui meu?” Vrem să fim liberi şi independenţi dar nu observaăm că noi oamenii suntem o comunitate şi că numai împreună putem înainta spre viaţa deplină.

XI. Răstignirea
Cântec (Jesus, remember me, when you come into your kingdom)

XII. Isus moare pe Cruce
Text biblic
11 Moise a ieşit la fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu dintre fiii lui Israel, fraţii săi;
12 Şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
15 Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la faţa lui Faraon şi s-a dus în ţara Madian; şi sosind în tara Madian, s-a oprit la o fântână.
1 Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
2 Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.
(Ieşirea 2,11.12.15; 3,1-2)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
Există momente în viaţă în care ne simţim de parcă am fi murit deja de mult. Când legături importante se desfac sau când un necaz ne răpeşte toate idealurile, tot ce ne-am propus să înfăptuim în această viaţă, atunci s-ar putea întâmpla să nu mai înţelegem pentru ce ne mai bate inima, când
totul, tot ce pentru noi a însemnat viaţă s-a stins. Exact aşa i-a mers şi lui Moise. După ce în furia sa l-a bătut şi ucis pe un egiptean s-a terminat cu viaţa lui la curtea faraonului, cu singurul mod de viaţă pe care l-a cunoscut. Şi poporului său mai mult necaz i-a adus decât ajutor. În loc să-şi sprijine compatrioţii a fost numai un fugar în deşert. Inima lui a fost tot aşa de rănită şi plină de căinţă în urma prostiei sale ca şi rugul care ardea. Şi totuşi chiar lipsa puterii acesteia de alinare a aprins acest foc în sufletul lui.
Şi moartea lui Isus pe cruce n-a însemnat numai moartea trupului său, ci ar fi trebuit să însemne totodată şi sfârşitul programului său. Cum să mai creadă cineva la unica sa legătura cu Dumnezeu după un asemerea sfârşit. Cei care au fost de faţă la crucificare încă se aşteptau ca Dumnezeu să-l sa1veze, dar el l-a lăsat pe fiul său să urmeze drumul omului până la ultimul sfârşit. Cu ultimul suflu al lui Isus s-a stins şi ultima flacără de speranţă a ucenicilor săi, că el ar fi cel pe care l-au aşteptat.
Oamenii, deci implicit şi noi, cred repede, că speranţa nu ar mai exista, dacă noi nu vom mai fi in stare s-o recunoaştem.

XIII. Isus este luat jos de pe cruce
Muzică meditativă

XIV. Un mormânt nou
Text biblic
6 Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
7 Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
8 Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
11 Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?
12 Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?
13 Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?
(Psalmul 88,6-8.11-13)
Un moment de linişte
Interpretare – Actualizare
Întrebări peste întrebări, pe care psalmistul cu mii de ani în urmă nu şi le-a putut şi nu le-a vrut reţine, cu toată evlavia sa faţă de Dumnezeu.
Este asta totul, la ce ne putem aştepta, viaţa omului cu toată suferinţa şi nenorocirea sa, cu toată vinovăţia sa şi cu toate ratările sale? Doar atât? Este acesta sensul tuturor ideilor şi tuturor încercărilor, tuturor luptelor, victoriilor şi înfrângerilor, să devenim în cel mai bun caz îngrăşamânt pentru un strat de flori? La urma urmelor ne învârtim în roata biologică între a deveni şi a trece. Unii se mulţumesc cu atât. Dar oare pentru atât au năvălit gândurile noastre infinitul, ca la sfârşit să hrănim un fir de iarbă? Poate această vedere să reducă la linişte chinuitoarea întrebare “De ce”? Putem trece cu acestea de ordinea zilei? Pentru că şi noi trebuie sa rămânem raţionali, pentru că viaţa merge totuşi înainte, pentru că nu ne stă în puteri să punem atâtea întrebări.
Nu putem schimba destinul, atât pe al nostru cât şi pe al altuia, dar ne putem abţine a ne da multumiţi cu lucruri cu care nu ne putem mulţumi.
Putem întotdeauna ridica lui Dumnezeu şi lumii întregi necesara întrebare: “De ce?”, cu încrederea că Dumnezeu nu va putea la urma urmelor să lase această întrebare fără răspuns.
Cântec (Doamne milueşte)

Încheiere
Isus este mort şi este pus în mormânt. Totul pare pierdut. Totuşi nu avem voie să ne oprim aici. Chiar dacă în viaţa noastră ne regăsim în situaţii care se aseamănă cu atmosfera disperării din Vinerea Mare trebuie să rămânem cu speranţa. Apostolul Pavel ne vorbeşte într-una din scrisorile sale despre sperantă şi ne somează să nu cădem în letargie chiar dacă suntem fără speranţă, ci să punem viaţa noastră în slujba speranţei spre mai bine.
De aceea vrem să punem viaţa noastră şi viaţa întregii omeniri cu încredere în mâna lui Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu l-a înviat pe Isus a treia zi avem voie să trăim şi noi cu speranţa la învierea noastră.
Tatăl nostru
Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta, facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne mântuieşte de cel rău.
Căci a ta este împărăţia şi puterea şi mărirea în veci.
Cântec (Crucem tuam adoramus Domine, resurrectionem tuam laudamus Domine. Laudamus et glorificamus. Resurrectionem tuam laudamus Domine. Crucem tu)

Observaţie: Materialul este pus la dispoziţie la meniul Download.

Notă: Specific faptul că interpretările – actualizările nu îmi aparţin. Ele sunt traduceri din limba germană, eu doar le-am prelucrat în acest stil după ce am dat de ele într-o cărţulie mai veche, despre care nici nu mai ştiam că o am. Dacă cineva recunoaşte cui îi aparţine textul original să mă contacteze cât mai repede posibil. Eu voi îndepărta în mod nemijlocit textul şi după caz voi lua legătura cu autorul spre a-i cere acordul publicării. Desigur că acesta trebuie să aducă o probă clară în acest sens, căci nu voi lua în seamă orice semnalare.

Pasajul din Biblie (Cartea Genezei 11, 1-9) va fi citit şi scurt explicat de către conducătorul de grup, urmând ca ceilalţi participanţi să se implice într-o discuţie. Acest text are un mesaj important pentru importanţa de a asculta: Când noi nu ascultăm, simţim că nu suntem înteleşi şi astfel se poate ajunge uşor la ceartă. Participanţii se confruntă cu următoarele întrebări: a) Ce ne împiedica pe noi, ce mă opreşte pe mine să ascult şi să înţeleg totul bine? b) Ce conflicte şi consecinţe reies când nu îi ascultăm pe ceilalţi sau când îi ascultăm numai pe jumătate? c) Ce experienţe suferitoare am avut eu însumi?
Fiecare participant alege 3-4 bileţele dreptunghice de culori diferite (de ex. roşu, verde, galben), pregătite dinainte pe post de „pietre“. Pe pietrele de culoare verde se notează câte o cauză, un motiv, apoi se lipesc pe o pancartă mare ca temelia unui turm. Pe pietrele roşii construim mai departe Turnul din Babel cu formele şi consecinţele negative. Iar cu pietrele galbene, cu experienţele noastre suferitoare, încheiem construcţia turnului. În timpul construcţiei se vorbeşte cât mai puţin posibil. Abia la sfârşitul activităţii urmează o discuţie.

Turnul Babel. Amestecarea limbilor
1 În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.
2 Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.
3 Apoi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!“ Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4 Şi au zis iarăşi: „Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!“
5 Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6 Şi a zis Domnul: „Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7 Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul“.
8 Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.
9 De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
(text biblic preluat de pe site-ul Profamilia.ro)

Activitate – Metode de lucru exemplificate cu pasajul biblic Lc 15,11-32

Metoda 1 – Metoda + / – / ?
Lucru pe text copiat şi împărţit participanţilor
+ înseamnă ce îmi place, ce este pentru mine important, pozitiv în text
- înseamnă că îmi lipseşte ceva în text, ceva mă deranjează
? înseamnă că nu înţeleg ceva, am o nelămurire şi doresc o completare

Metoda 2 – Schimbări de text
a) un reporter scrie un articol
b) o bunică evlavioasă povesteşte nepotului ei
c) conducătorul comunitaţii scrie o scrisoare unui prieten bun
d) un tânăr protestatar povesteşte grupului său radical
e) un spion comunist raportează superiorului său
f) o mătuşă vorbăreaţă relatează vecinei sale
g) un copil povesteşte tatălui său

Metoda 3 – Desen al Tatălui
Participanţii aştearnă pe hârtie în culori sau în schiţe imaginea lor despre Tatăl.

Parabola tatălui îndurător. Fiul risipitor
11 Apoi le-a spus: Un om avea doi fii.
12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Iar el le-a împărţit averea.
13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.
14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă.
15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii.
16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea.
17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame!
18 Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta;
19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău».
20 Într-adevăr, s-a ridicat şi a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat.
21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».
22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm,
24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să sărbătorească.
25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.
26 Atunci a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce este aceasta.
27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat».
28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l ruga stăruitor.
29 El i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă distrez cu prietenii mei.
30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat».
31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale.
32 Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»
(text biblic preluat de pe site-ul Profamilia.ro)

Activităţi  – Discuţie introductivă şi metode de lucru exemplificate cu pasajul biblic Mt 6, 5-15

1. Poziţia mea faţă de Biblie
2. Cât de mult să se lucreze cu Biblia în cadrul grupelor de tineret? Discuţie pro-contra, se formează
două grupe (cu reprezentanţi sau fără).
3. Care este baza de la care pornim în studierea Bibliei? Fiecare credincios este competent a se confrunta cu Sf. Scriptură, cu smerenie, dar poate fi vorba şi de bucurie, căci are legătură cu propria viaţă.

Metoda 1 – Meditaţie metaforică asupra unor cuvinte cheie
a) Tată
b) Rugăciune
c) Cer
d) Iertare
e) Împărăţia Cerurilor
f) Pâine

Metoda 2 – Joc biblic „Tatăl nostru”
Grupa transpune textul sau mai bine zis mesajul textului într-un joc-scenetă.

Metoda 3 – Dialoguri
Participanţii îşi aleg un cuvânt din text şi îl personalizează în diferite convorbiri, ca de exemplu între:
a) Cer, Pământ şi Pâine
b) Iertare, Rău şi Împărăţie
c) Astăzi, Pâine, Mântuire

Despre rugăciune
5 Iar când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile pieţelor ca să fie văzuţi de oameni. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata.
6 Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.
7 Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor.
8 Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte ca să-i cereţi.

Tatăl nostru
9 Voi deci aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău.
10 Vie împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.
11 Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
12 şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău.
14 Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta,
15 însă dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.
(text biblic preluat de pe site-ul Profamilia.ro)

Rugăciunea domnească
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău; vie împărăţia ta; facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău. Amin.
(text biblic preluat de pe site-ul Profamilia.ro)