ReliJoc Jocuri şi ore de religie

Ne pregătim pentru Spovadă
Sacramentul spovezii este calea convertirii continue către Durnnezeu. Ca un Tată bun Dumnezeu ne aşteaptă să ne întoarcem către el, părăsind calea păcatului. (Parabola fiului risipitor, Luca 15,11-32)
Sacramentul spovezii (al pocăinţei) a fost întemeiat de Isus Cristos în marea milostivire a lui Dumnezeu pentru oameni. (Ioan 20, 19-23)

Ce este păcatul?
Păcatul este încălcarea unei porunci a lui Dumnezeu cu ştiinţă şi voinţă. Prin păcat ne abatem de la calea adevărului său şi pierdem harul lui Dumnezeu.
Pentru iertarea păcatelor sunt necesare cinci lucruri:
1. Recunoaşterea păcatelor. Examinându-ne conştiinţa, noi cercetţm gândurile, cuvintele şi faptele prin care am încălcat învăţătura (poruncile) Domnului.
2. Mărturisirea păcatelor. La spovadă mărturisim cu sinceritate păcatele noastre şi împrejurările acestora, împrejurări care clarifică gravitatea greşelilor noastre.
3. Căinţa şi propunerea. După mărturisirea păcatelor ne exprimăm clar părererea de rău pentru păcatele săvârşite precum şi dorinţa de a ne îndrepta.
4. Dezlegarea. Formula de dezlegare a păcatelor rostită de preotul căruia am mărturisit păcatele este garanţia că Dumnezeu ne-a acordat iertarea şi astfel ne-am împăcat cu El.
5. Penitenţa. Prin păcatele noastre am provocat pagube materiale şi morale semenilor noştri. Prin rugăciunile şi faptele de penitenţă primite de la duhovnic ne străduim să remediem aceste pagube.

Desfăşurarea spovezii

Rugăciune înainte de spovadă: “Doamne Dumnezeule, Părintele meu ceresc, primeşte-mă cu bunătate şi îndurare. Vreau să fac o spovadă bună ca să fiu reprimit în rândul copiilor tăi. Ştiu bine că fără harul tău nu pot face nimic. De aceea, te rog, trimite pe Duhul tău cel Sfânt, care să mă ajute ca să mă spovedesc cum se cuvine.
Vino Duhule Sfânt şi luminează mintea mea ca să cunosc păcatele ce le-am săvârşit, mişcă inima mea ca să mă căiesc de ele, întăreşte voinţa mea ca să mă hotărăsc să mă îndrept, ajută-mă să spun duhovnicului tot ce am greşit şi să nu ascund nici un păcat de moarte.”

Cercetarea conştiinţei pentru cei care se spovedesc rar
Când m-am spovedit ultima oară? De ce am întârziat atât de mult?
1. Pe Domnul Dumnezeul tău să-L adori şi numai Lui să-i slujeşti!
Îmi fac rugăciunea de dimineaţă ?(Planific cum îl voi sluji astăzi peDumnezeu şi pe semeni?)
Îmi fac rugăciunea de seară? (Îi mulţumesc pentru ziua care a trecut? Fac cercetarea conştiinţei?) M-am străduit să cunosc învăţătura !ui Dumnezeu? Am preţuit alte lucruri sau practici oculte mai presus de Dumnezeu?
2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar!
Am înjurat? (Am rostit numele lui Dumnezeu şi numele sfinţilor însoţit de blesteme şi cuvinte urâte? Cât de des?)
Obişnuiesc să rostesc numele lui Dumnezeu în zadar, fără respect? (Când aud o înjurătură, spun o scurtă rugăciune?)
Am jurat de prisos? Am glumit cu lucruri sfinte?
3. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului!
Am omis Sfânta Liturghie duminica sau în zi de sărbătoare? (Din neglijenţă? De câte ori?)
Am luat parte la liturghie cu iubire faţă de Dumnezeu şi faşă de cei prezenţi? Am luat parte activă la
rugăciunile şi cântările Sfintei Liturghii?
La sărbătorile bisericeşti m-am odihnit şi am sărbătorit?
În zilele de pocăinţă obişnuiesc să fac ceva din iubire faţă deDumnezeu?
4. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta !
Îi cinstesc pe părinţii mei? Sunt ascultător? Încerc să le fac bucurie? Îi ajut în nevoile lor?
Îi cinstesc pe cei mai în vârstă? (la şcoală, pe stradă etc.?)
5. Să nu ucizi!
Obişnuiese să mă bat, să fiu brutal, să batjocoresc pe alţii? Să provoc altora dureri? (Dacă am supărat pe cineva, am încercat apoi să remediez greşeala?)
Am grijă de sănătatea mea?
Am îndemnat pe altcineva la păcat? Am provocat altora scandal moral prin comportamentul meu?
6. Să nu faci fapte necurate!
Am făcut fapte necurate? Am gândit, am vorbit lucruri necurate?
Am citit, am privit cu intenţie lucruri necuviincioase?
Am făcut fapte necurate cu alţii sau singur (autosatisfacere)? Am păstrat fidelitatea conjugală?
7. Să nu furi!
Am luat ceva ce nu era al meu?(Am restituit deja?)
Am avut grijă de lucrurile mele şi ale altora?
Mă simt răspunzător de bunurile comunităţii?
Nu “fur” oare timpul? Datoriile mele le împlinesc cinstit?
8. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
Am minţit? Cu aceasta am pricinuit altora vreo pagubă?
Am calomniat pe cineva? (Am învinuit pe nedrept pe cineva? Am remediat acest lucur?)
Am apărat cinstea altora, dacă am avut posibilitatea?
9.-10. Să nu pofteşti consoarta aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui!
Am invidiat pe cineva? Am râvnit la bunurile altora? Am cauzat nedreptate altora?
Am dat cu plăcere celor nevoiaşi? Am sprijiilit material şi moral pe cei mai săraci decât mine, pe cei neştiutori?

Cercetarea conştiinţei pentru cei care se spovedese regulat
1. Planul lui Dumnezeu cu mine
Dumnezeu are un plan frumos cu mine. Vrea ca Isus să se desfăşoare în mine. În acest scop fac un singur lucru: în toate să împlinesc voinţa Lui.
Trăieşte în mine dorinţa ca planul lui Dumnezeu să se împlinească în mine? Ca să găsesc vocaţia destinată mie de către Dumnezeu? Mă rog pentru acest lucru?
Nu va îngrijoraţi – spune Isus. Ştiu să mă încredinţez iubirii providenţiale a lui Dumnezeu?
Mă străduiesc să-mi cunosc mai mult credinţa şi astfel planul lui Dumnezeu referitor la mine?
Rezerv suficient timp pentru aprofundarea legăturii mele cu Dumnezeu? (rugăciune, citirea Sfintei
Scripturi, lecturi spirituale, meditaţii etc. – pe baza convorbirilor cu conducătorul meu spiritual)
Sunt atent la îndrumările conducătorulul meu spiritual?
Prin conştiinţa mea mă călăuzeşte Duhul Sfânt pentru ca planul lui Dumnezeu să se realizeze în mine.
Urmez imediat impulsurile conştiinţei? (De exemplu, să nu răspund la o jignire, să nu privesc ceva, să mă supun imediat când mi se cere ceva, dimineaţa să mă ridic imediat din pat, etc.)
Îndatoririle mele (religia, învăţătura, munca) le îndeplinesc cu cinste şi bucurie?
Mă hrănesc regulat? Sau deseori sunt lacom?
Înainte de acţiunile mele mă opresc câteodată să mă gândesc: acum, aici cum pot să îndeplinesc voinţa lui Dumnezeu?
2. Isus în aproapele
Prima voinţă a lui Dumnezeu este ca să-L iubim pe El şi pe semenul nostru. (Ceea ce facem pentru cineva, Lui îi facem)
Am observat bunătatea lui Isus în semenii mei? Le-am făcut bucurie prin faptul că am lăudat binele din ei? (Sau i-am criticat de multe ori?)
Cel puţin atunci când mi-a fost greu să-i slujesc pe alţii, mi-am dat seama că în semenii mei î1 slujesc pe Isus?
Merg între semenii mei cu acea hotărâre că vreau să le fac bucurie? Sau mai degrabă aşteptând ca ei saă-mi facă bucurie?
Am ştiut să renunţ la voinţa mea, la ideile mele în favoarea altora? Sau ţin la acestea cu orice preţ?
3. Isus în suferinţă
Isus pe cruce, apoi în abandon, a preluat suferinţa noastră. De atunci în orice suferinţă îi putem recunoaşte. Dacă ne unim cu EI, orice suferinţă ne conduce la înviere.
În suferinţele mele trupeşti şi sufleteşti L-am recunoscut şi L-am salutat pe Isus suferind? În unitate cu EI, am oferit cu bucurie suferinţa mea pentru alţii?
Când am simţit greşelile şi slăbiciunea mea, L-am recunoscut pe Isus care a venit slba pentru noi? Astfel am reuşit să încep din nou cu puterea Lui?
În suferinţa, în indispoziţia mea, mi-am dat seama că numai iubirea ne scoate din întuneric?
Dacă am văzut un om care a greşit, a păcătuit, m-am gândit că Isus a murit şi pentru ei? Şi am ştiut să-l privesc cu ochii lui Isus?
Când m-am întâlnit cu orice durere sau întuneric, L-am salutat de acolo pe Isus?
4. Misiunea mea trinitară
Darurile lui Dumnezeu, harurile sacramentelor le primim ca să fim şi altora folositori prin ele, ca şi ei să ajungă la Dumnezeu.
Mă gândesc că sunt răspunzător pentru semenii mei? Că trebuie să-i iubesc în aşa fel încât şi în ei să se nască şi să crească Isus?
Mă străduiesc ca Isus să poată trăi în mine? El ca stăpân în mine, prin exemplul meu, poate să-i convertească pe alţii!
Dacă a existat tensiune între mine şi fraţii mei în credinţă, am făcut totul ca ea să înceteze?
Îndeplinesc vreo slujire concretă în interesul comunităţii mele creştine? Oare ce aş mai putea face?

Intrând la preot putem spune:
- Mărturisesc lui Dumnezeu Atotputernicul şi ţie părinte păcatele mele.
- Am făcut ultima spovadă … (data) … de atunci am făcut următoarele păcate … (acum ne mărturisim păcatele) …
- După ce am mărturisit păcatele exprimăm căinţa şi propunerea. Putem folosi formula „Doamne Isuse, îmi pare rău de toate păcatele mele, pentru că prin ele am pierdut harul lui Dumnezeu. Te rog îndură-te de mineşi iartă-mă. Promit că ajutat de tine mă voi strădui să trăiesc Cuvântul tău.”
După ce am primit penitenţa şi dezlegarea părăsim scaunul de spovadă salutând „Lăudat să fie Isus Cristos”.
Dacă preotul consideră că unele păcate nu sunt clare, ne va adresa întrebări la care vom răspunde cu sinceritate şi vom accepta sfaturile primite.
Rugăciune după spovadă: „Domnul şi Dumnezeul meu, cât de bun ai fost cu mine, mi-ai iertat
toate păcatele, mi-ai dat înapoi harul sfinţitor, m-ai făcut din nou copilul tău iubit. Îţi mulţumesc din toată inima. Voi stărui de azi înainte să mă port bine, să nu te mai supăr prin nici un păcat. Ajută-mă şi întăreşte-mă cu harul tău, fără de care nu pot face nici un bine. Fă să rămân statornic până la sfârşit. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu şi a mea, roagă-te pentru mine, ca să nu mai supăr niciodată pe Fiul tău preaiubit, Mântuitorul meu, Isus Cristos. Amin”

Notă: Materialul de mai sus nu este conceput de către mine. Eu doar l-am preluat şi prelucrat în acest stil după ce am dat de el între altele mai vechi, despre care nici nu mai ştiam că le am, încă de pe vremea când activam ca catehet într-o parohie romano-catolică. Parohul de la vremea respectivă a folosit acest text ca parte a unui „Manual pentru ministranţi” într-un curs cu ministranţii parohiei. Din păcate nu am păstrat contactul cu el, însă sunt sigur de îngăduinţa sa pentru publicarea acestui material, căci materialul este foarte bine structurat şi ar fi păcat ca el să nu ajungă la dispoziţia unui public cât mai larg şi interesat. (Pentru toate eventualităţile, eu pot fi oricând contactat pentru a îndepărta în mod nemijlocit textul.)

Reverendă – Tala – haină lungă cu plii la spate şi nasturi în faţă, de culoare:
- neagră pentru preoţi,
- violet pentru episcopi,
- vişinie pentru cardinali,
- albă pentru papa,
- maron pentru călugării franciscani
Umerale – bucată de pânză albă cu care preotul sau celebrantul îşi înveleşte gâtul pentru a proteja celelalte haine liturgice
Alba – cămaşă lungă din material alb, folosită de preoţi sau ministranţi la celebrarea Sfintei Liturghii
Cotă – cămaşă albă scurtă pe care preotul sau celebrantul o îmbracă la celebrarea diferitelor devoţiuni liturgice
Cingulum – Cingătoare – confecţionat din şnur împletit sau din material de diferite culori cu care preotul sau ministranţii îşi încing alba
Stola – faşă de material în diferite culori liturgice folosită de diaconi, preoţi, episcopi ca semn al puterii spirituale preoţeşti
Casulă - Ornată – Haină de Liturghie – haină în diferite culori liturgice pe care preoţii şi episcopii  îmbracă la celebrarea Sfintei Liturghii
Dalmatică – haină în diferite culori liturgice, asemănătoare casulei, pe care o îmbracă diaconii la asistarea Sfintei Liturghii
Pluvial – Pelerină – în diferite culori hturgice, folosit de diaconi, preoţi şi episcopi la celebrarea diferitelor devoţiuni

Culori liturgice:
- alb, exprimă prezenţa harului mântuitor, se foloseşte în timpul Crăciunului, Timpului Pascal, la unele sărbători precum Duminica Sfintei Treimi, Trupul Domnului, Cristos Rege, precum şi la comemorarea sfinţilor care nu sunt martiri
- rosaceu, exprimă bucuria de a avansa în drumul spre Dumnezeu, se foloseşte în a treia Duminică a Adventului şi în a patra Duminică a Postului Mare
- roşu, exprimă dragostea prin care ne jertfim lui Dumnezeu, se foloseşte în Vinerea Mare, în sărbătoarea Rusaliilor şi în sărbătorile sfinţilor martiri
- violet, exprimă penitenţa, se foloseşte în Postul mare şi în Timpul Adventului
- verde, exprimă mărturisirea credinţei, se foloseşte în timpul de peste an
- negru, exprimă doliul, se foloseşte la celebrarea înmormântărilor şi a Sfintelor Liturghii Requiem.
În unele locuri:
- violet spre bleu-marin, se foloseşte în Timpul Adventului pentru a face diferenţa dintre Postul Marei şi Postul Crăciunului
Comunităţile mai însemnate folosesc la marile sărbători ca Crăciunul, Paştele, Trupul Domnului, Cristos Rege, haine de culoare aurie pentru a scoate în evidenţă şi mai bine însemnătatea sărbătorii celebrate.

Notă: Materialul de mai sus nu este conceput de către mine. Eu doar l-am preluat şi prelucrat în acest stil după ce am dat de el între altele mai vechi, despre care nici nu mai ştiam că le am, încă de pe vremea când activam ca catehet într-o parohie romano-catolică. Parohul de la vremea respectivă a folosit acest text ca parte a unui „Manual pentru ministranţi” într-un curs cu ministranţii parohiei. Din păcate nu am păstrat contactul cu el, însă sunt sigur de îngăduinţa sa pentru publicarea acestui material, căci materialul este foarte bine structurat şi ar fi păcat ca el să nu ajungă la dispoziţia unui public cât mai larg şi interesat. (Pentru toate eventualităţile, eu pot fi oricând contactat pentru a îndepărta în mod nemijlocit textul.)

Missale – Liturghier – cartea care conţine textele necesare celebrării Sfintei Liturghii
Lecţionar – carte care conţine textele lecturilor folosite la Sfânta Liturghie
Evangheliar – carte mai deosebită care conţine pericopele Sfintei Evanghelii folosite la Sfintele Liturghii solemne în care se celebrează procesiunea evangheliarului
Benedicţional – carte care conţine diferite binecuvântări, folosite la celebrările liturgice
Devoţional – Ritual – carte care conţine celebrarea diferitelor devoţiuni

Potirul – pahar cu picior, din metal preţios, pentru celebrarea Sfintei Euharistii
Ciboriul – vas cu picior şi capac pentru ostii, folosit la celebrarea Sfintei Euharistii şi Împărtăşanie
Patina - farfurie din metal preţios pentru celebrarea Sfintei Euharistii
Patena – farfurie ovală din metal preţios folosit la Sf. Împărtăşanie pentru a nu se pierde fărimituri de la Sfânta Euharistie
Purificator – şerveţel din pânză albă folosit la ştergerea potirelor
Pala – acoperitor pentru potir
Corporale – mică faţă de altar, împăturită în 9 părţi, folosită pentru a celebra Sfânta Euharistie
Ampolne – cănuţe din sticlă sau metal preţios pentru aducerea vinului şi a apei.
Tăviţă pentru ampolne
Lavoar – mic vas de sticlă sau metal folosit la spălarea liturgică a mâinilor
Ştergător – şerveţel din pânză albă pentru ştergerea mâinilor
Navicula – mic vas cu picior din metal preţios pentru servirea tămâiei
Turibulum – Cădelniţă – vas din metal cu capac şi mâner suspendat pe lănţişor, pentru arderea tămâiei
Tintinabulum – ansamblu de clopoţei folosiţi la celebrările liturgice
Monstranţă cu lunulă – obiect liturgic cu vizor, pentru expunerea Sfântului Sacrament
Custodie – obiect liturgic în care este păstrat Sfântul Sacrament spre expunere
Relicviar – obiect liturgic, asemănător cu monstranţa dar în care sunt păstrate spre expunere diferite relicvii ale sfinţilor
Velum pentru ciborium – pânză de culoare albă cu lucrături ornamentale pentru acoperirea ciboriumului. Mai există:
- velum pentru monstranţă,
- velum pentru potir,
- velum pentru binecuvântare euharistică
Aspersor – obiect folosit la stropirea cu apă sfinţită
Pixă – vas liturgic folosit la consacrarea ostiilor pentru Sf. Împărtăşanie
Pacificale – cruce cu talpă folosită la celebrarea diferitelor devoţiuni
Cruce procesională – cruce cu suport lung care permite purtarea ei în diferite procesiuni. Există şi cruce procesională funebră, folosită la înmormântări

Notă: Materialul de mai sus nu este conceput de către mine. Eu doar l-am preluat şi prelucrat în acest stil după ce am dat de el între altele mai vechi, despre care nici nu mai ştiam că le am, încă de pe vremea când activam ca catehet într-o parohie romano-catolică. Parohul de la vremea respectivă a folosit acest text ca parte a unui „Manual pentru ministranţi” într-un curs cu ministranţii parohiei. Din păcate nu am păstrat contactul cu el, însă sunt sigur de îngăduinţa sa pentru publicarea acestui material, căci materialul este foarte bine structurat şi ar fi păcat ca el să nu ajungă la dispoziţia unui public cât mai larg şi interesat. (Pentru toate eventualităţile, eu pot fi oricând contactat pentru a îndepărta în mod nemijlocit textul.)

Numim Sacrament acele semne pe care Isus le-a întemeiat şi prin care primim din partea lui Dumnezeu harul sfinţitor. Harul sfinţitor măreşte în noi puterea lui Dumnezeu, prin care putem dobândi împărăţia Cerului.

Isus a întemeiat şapte astfel de sacramente. Cele şapte sacramente sunt:
1. Botezul – prin harul botezului ni se iartă păcatul strămoşesc, devenim fii ai lui Dumnezeu şi membri ai Bisericii lui Isus.
2. Mirul – prin harul mir-ungerii primim puterea Sfântului Duh, devenim temple ale Sfântului Duh.
3. Euharistia – în Sfânta Euharistie sau Împărtăşanie primim Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al
Domnului nostru Isus Cristos sub chipul pâinii şi al vinului pentru hrana sufletului nostru.
4. Pocăinţa – prin harul pocăinţei sau al spovezii dobândim iertarea păcatelor mărturisite.
5. Ungerea bolnavilor – prin harul ungerii bolnavilor Isus ne dă putere spirituală ca să dobândim sănătatea trupească atunci când suntem bolnavi.
6. Preoţia – prin harul preoţiei Isus alege şi trimite apostoli la poporul său.
7. Căsătoria – prin harul căsătoriei un bărbat şi o femeie primesc binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a trăi împreună şi pentru a da viaţă noilor copiii ai lui Dumnezeu.

Isus a întemeiat Sacramentul Sfintei Euharistii la Cina de Taină. Isus a celebrat prima Sfânta Liturghie. Isus, după ce a binecuvântat pâinea şi vinul, le-a dat apostolilor spunând:
“Luaţi şi mâncaţi, acesta este Trupul meu.”
“Luaţi şi beţi, acesta este Sângele meu pentru iertarea păcatelor.”
“Faceţi aceasta în amintirea mea!”
Isus a dat putere apostolilor să celebreze Sfânta Liturghie. Această putere apostolii au dat-o episcopilor şi preoţilor. Astfel la Sfânta Liturghie Isus vine în mijlocul nostru sub chipul pâinii şi al vinului. Sfânta Liturghie este comemorarea morţii şi învierii Domnului. De aceea spunem la liturghie:
“Moartea ta o vestim Doamne şi învierea ta o mărturisim până când vei veni!”

Pentru ca să primim Trupul şi Sângele Domnului în Sfânta Euharistie se cer patru lucruri:
1. Să credem în Sfânta Euharistie
2. Să fim fără păcate
3. Să postim o oră înainte de a ne împărtăşi
4. Să participăm la Sfânta Liturghie

Înainte de Împărtăşanie ne rugăm sau cântăm: “Mielul lui Dumnezeu”.
După Împărtăşanie ne rugăm în tăcere: “O Isuse Domnul meu”.

Este oare neapărată nevoie ca să ne împărtăşim?

Isus a spus: “Cine mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu, va trăi în veci!”
Cei care nu se împărtăşesc se fac nevrednici pentru viaţa veşnică. Iar cei care se împărtăşesc fără a-şi pregăti sufletul, adică fără credinţă şi cu păcate în suflet, îl ofenseaza greu pe Domnul.

Notă: Materialul de mai sus nu este conceput de către mine. Eu doar l-am preluat şi prelucrat în acest stil după ce am dat de el între altele mai vechi, despre care nici nu mai ştiam că le am, încă de pe vremea când activam ca catehet într-o parohie romano-catolică. Parohul de la vremea respectivă a folosit acest text ca parte a unui „Manual pentru ministranţi” într-un curs cu ministranţii parohiei. Din păcate nu am păstrat contactul cu el, însă sunt sigur de îngăduinţa sa pentru publicarea acestui material, căci materialul este foarte bine structurat şi ar fi păcat ca el să nu ajungă la dispoziţia unui public cât mai larg şi interesat. (Pentru toate eventualităţile, eu pot fi oricând contactat pentru a îndepărta în mod nemijlocit textul.)

O simplă propunere pentru desfăşurarea unei Sfinte Împărtăşanii festive.

Intrare solemnă – Candidaţii vor însoţi asistenţa
Salutul credincioşilor
Act penitential
Poezie/Rugăciune
Colectă
Prima lectură (cu introducere)
Psalm
A doua lectură (cu introducere)
“Aleluia” – Copii îşi aprind lumânările
Evanghelie
Scrutiniumul copiilor, promisiunile şi mărturisirea credinţei
Rugăciunea credincioşilor – vor citi copii şi ministranţii – se sting lumânările
Poezie la Ofertorium
Cântec la oferirea darurilor
Rugăciune la oferirea darurilor
Prefaţă – după introducerea prefaţei copiii aprind din nou lumânările şi înconjoară altarul
Canonul şi Prefacerea
Tatăl nostru
Împărtăşania copiilor se face la altar sub ambele specii
După Împărtăşanie toţi copiii spun “O Isuse Domnul meu”
Rugăciune după Împărtăşanie
Poezie
Urmează predica, anunţurile şi începe procesiunea care se desfăşoară după ritualul normal

Notă: Materialul de mai sus nu este conceput de către mine. Eu doar l-am preluat şi prelucrat în acest stil după ce am dat de el între altele mai vechi, despre care nici nu mai ştiam că le am, încă de pe vremea când activam ca catehet într-o parohie romano-catolică. Parohul de la vremea respectivă a folosit acest text ca parte a unui „Manual pentru ministranţi” într-un curs cu ministranţii parohiei. Din păcate nu am păstrat contactul cu el, însă sunt sigur de îngăduinţa sa pentru publicarea acestui material, căci materialul este foarte bine structurat şi ar fi păcat ca el să nu ajungă la dispoziţia unui public cât mai larg şi interesat. (Pentru toate eventualităţile, eu pot fi oricând contactat pentru a îndepărta în mod nemijlocit textul.)