Arhiva după etichete » Pasiune «

31 Iul 2006

Pasiunea

Publicat de Jürgen Toth

Adoraţie şi prezentare diapozitive:

Patima şi Învierea Domnului Isus Hristos după Evanghelia lui Marcu (Mc 14,1-15,47)

Legătura dintre perioada de pregătire, cea a Postului, şi Sărbătoarea Învierii o constituie Săptămâna Mare. Ultimele zile ale vieţii lui Isus Hristos nu sunt redate ca o simplă relatare istorică, ci ca un îndemn pentru întreaga Biserică, ca ea să parcurgă sufleteşte, şi în parte trupeşte, drumul Mântuitorului spre moartea şi Învierea Sa. Astfel ea este o dovadă vie şi mereu actuală a vieţii şi „sfârşitului” Fiului Domnului. Biserica trăieşte în suspansul creat între cântarea festivă din Duminica Floriilor „Osana – Binecuvântat fie cel care vine în numele Domnului!” şi strigătele sfidătoare din Vinerea Mare „Răstigniţi-l!” De fapt, fiecare creştin în parte dă mărturie asupra acestui pelerinaj de la triumf la înfrângere, de la bucurie la tristeţe.

În personajele centrale care presar ultimele zile ale vieţii pământeşti şi omeneşti a lui Isus se conturează o întreagă paletă a trăirilor sufleteşti, între încredere şi neîncredere: mulţimea care jubilează, duşmanii care plănuiesc, Iuda care trădează, Petru care se leapădă, ceilalţi prieteni care se depărtează, Pilat care se teme, soldaţii care batjocoresc, Maica Maria care se îndurerează, Simon din Cirene care ajută, ofiţerul roman care descoperă credinţa ş.a. Nu cu foarte multă greutate şi simţ de înţelegere, fiecare creştin se poate identifica în diferite situaţii ale vieţii sale cu aceste personaje.

Toate cele patru Evanghelii (a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca şi a lui Ioan) au ca punct comun ultimele clipe ale vieţii lui Isus, adică: Patima şi Învierea Domnului Isus Hristos. Ele nu se deosebesc prea mult în cronologia evenimentelor.

1. Ungerea din Betania

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,1-9: Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi spărgând vasul a vărsat mirul pe capul lui Isus. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând: „Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari şi să se dea săracilor.” Şi cârteau împotriva ei. Dar Isus a zis: „Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci întotdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe Mine nu mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.”

Meditaţie: O femeie pioasă, plină de iubire faţă de Isus. Cum şi-ar putea ea arăta preţuirea ce o poartă în inima ei pentru Isus? Găseşte ocazia. Isus se află în casa prietenului Său şi stă la masă. Oare să-L deranjeze? Tocmai în timpul, în care El, Isus Domnul, şi l-a rezervat pentru alţii? Ce vor spune ceilalţi? Iubirea femeii însă este prea mare pentru a calcula toate acestea. Îşi face curaj şi porneşte către Isus. Deja se aud vociferările celor prezenţi. Ba chiar sub masca îngrijirii săracilor, glaul condamnator îi străpunge inima. Dar credinţa femeii nu poate fi învinsă. Şi iată vine deja şi răspunsul lui Isus: „Lucru bun a făcut ea pentru mine.” Putea ea să primească o mângâiere mai mare? Mulţumire şi satisfacţie în suflet.

Doamne, Isuse, fă-ne să nutrim totdeauna iubire adevărată faţă de Tine, în toate faptele noastre. Ajută-ne să gustăm mângâierea cuvintelor învăţăturii Tale.

2. Trădarea lui Iuda

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,10-11: Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei, ca să li-L dea pe Isus. Şi auzind ei, s-au bucurat şi i-au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.

Meditaţie: Isus a adunat în jurul său doisprezece apostoli, doisprezece oameni. El nu a greşit faţă de niciunul dintre ei. El şi-a asumat un risc, căci stă în firea omului să dea de graniţe. Sunt destui oameni care nu reuşesc să le depăşească. Iuda a fost unul dintre aceştia. Iuda a fost convins că el face un bine vânzându-L pe Isus arhiereilor. Cine l-a îndemnat la ruşinoasa sa faptă? Conştiinţa sa sau banii? Nu pentru el avea nevoie de bani. Totuşi el a dat greş, a ascultat de glasul dulce al arginţilor şi de efemera posibilitate de a realiza mai mult cu ajutorul banilor.

Doamne, Isuse, deschide inimile celor cu o situaţie materială mai bună şi fă ca ei să înţeleagă responsabilitatea şi răspunderea lor faţă de ceilalţi oameni, căci Tu ai creat lumea şi i-ai dat bogăţie.

3. Cina cea de Taină

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,12-25: Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat: „Unde voieşti să mergem să gătim, ca să mănânci Paştile?” Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi.” Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?” Iar El le-a zis: „Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris pentru El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.” Şi, mâncând ei, a luat Isus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi le-a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu.” Şi, luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi. Şi a zis lor: „Acesta este Sângele meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.”

Meditaţie: Orice activitate necesită o pregătire. Cu atât mai mult celebrarea Paştelui evreiesc, cu toate ritualurile şi obiceiurile sale. Şi Isus se pregăteşte. Apostolii, prietenii Săi apropiaţi, îl ajută. Şi chiar şi simplul om cu urciorul de apă este în planul providenţei divine. Ospăţul de sărbătoare este totdeauna o bucurie. Dar Isus trăieşte deja suferinţa mântuitoare. Şi trădarea unuia dintre prieteni face parte din providenţa divină; şi trădarea lui Iuda este o pregătire la suferinţă: „Unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.” Cu fiecare din prietenii Săi Isus are un plan, chiar şi cu trădătorul. Totuşi Isus spune: „Vai de omul acela.” Cine poate înţelege modul de gândire al lui Isus? Şi apoi momentul plin de mister. Isus se dăruieşte cu Trupul şi Sângele Său ca hrană şi băutură a noului legământ. Câtă iubire din partea Lui.

Doamne, Isuse, deschide ochii spiritelor noastre, pentru a putea recunoaşte în evenimentele vieţii, voinţa Ta providenţială, astfel încât să rămânem prietenii Tăi fideli.

4. Isus în Ghetsimani

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,26-42: Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Şi le-a zis Isus: „Toţi vă veţi sminti, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile. Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.” Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu.” Şi i-a zis Isus: „Adevărat grăiesc ţie: Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.” El însă spunea mai stăruitor: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui.” Şi tot aşa ziceau toţi. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.” Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni. Şi le-a zis lor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privigheaţi.” Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta). Şi zicea: „Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.” Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: „Simone, dormi? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas? Privigheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.” Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi vă odihniţi! E gata! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.”

Meditaţie: Isus a intrat în Grădina Ghetsimani alături de cei trei apostoli, pe care îi considera stâlpii de bază ai viitoarei Biserici. Isus suferea. El singur ştia care-i va fi viitorul. Însă apostolii, după o cină copioasă, după vorbele şi semnele importante ale lui Isus, simţeau că oboseala îi apasă. Sau era deznădejdea? Sau liniştea dinaintea furtunii? Sau chiar nepăsare? Apostolii au dormit. Somnul este un remediu natural împotriva unor boli şi nelinişti. Somnul revigorează. Somnul apostolilor poate însemna odihna lor înainte de lupta care va urma pentru neobosita propovăduire a Evangheliei.

Doamne, Isuse, dă tuturor celor care vestesc şi înfăptuiesc învăţătura Ta un glas puternic, ca vocea lor limpede şi răspicată să călăuzească oamenii spre Împărăţia lui Dumnezeu.

5. Prinderea lui Isus

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,43-52: Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând: „Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.” Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui: „Învăţătorule!” Şi L-a sărutat. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi răspunzând, Isus le-a zis: „Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi toiege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.” Şi, lăsându-L, au fugit toţi. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.

Meditaţie: După tăcerea şi liniştea rugăciunii, urmează zarva şi tumultul evenimentelor. După reculegerea care întăreşte spiritul, urmează acceptarea tensiunilor năpraznice ale suferinţei adevărate. Gălăgia mulţimilor, zăngănitul săbiilor şi ciomegelor, iar pe deasupra o sărutare. De ce tocmai o sărutare, ca semn al trădării? Iubirea şi trădarea au mereu aceleaşi forţe şi mijloace. Doar gândul ascuns al inimii le poate deosebi. „Ca la un tâlhar aţi ieşit să Mă prindeţi.” Câtă greutate au cuvintele lui Isus. El nu se apără, nu se împotriveşte, dar adevărul trebuie scos la iveală. Adevărul voinţei divine. Isus rămâne singur, în mână prigonitorilor. Prietenii fug fără să înţeleagă, tânărul fuge gol, dar Isus rămâne, căci are de îndeplinit misiunea încredinţată Lui de către Tatăl.

Doamne, Isuse, Te rugăm revarsă duhul puterii Tale asupra noastră, umple inimile noastre cu puterea adevărului Tău, pentru ca să rămânem statornici în slujba Ta; să nu ne sperie, Doamne, nici iubirea, nici trădarea, pe care le întâlnim în viaţă, nici zarva şi nici tumultul din jurul nostru, ci să ne întărească clipele petrecute în adevărata rugăciune.

6. Înfăţişarea la Caiafa

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,53-65: Şi au dus pe Isus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Isus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: „Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile, nefăcut de mână, voi clădi.” Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Isus, zicând: „Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia?” Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” Iar Isus a zis: „Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.” Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis: „Ce trebuinţă mai avem de martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă?” Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: „Prooroceşte!” Şi slugile Îl băteau cu palmele.

Meditaţie: Isus este dus în faţa arhiereilor. Aceştia sunt cei care conduc destinele poporului respectând Legile lui Dumnezeu. Ei îşi asumă dreptul de a-l judeca pe Isus. Pentru ei El nu este unul de-al lor. El le fură puterea absolută. Numai ei pot şti ce vrea Dumnezeu. Iar Dumnezeu vrea binele lor. Isus vrea binele tuturor. În judecata lor, arhiereii se gândesc la viaţa lor. În faţa lui Isus, ei văd greşelile lor. De ce a trebuit să trimită Dumnezeu pe Fiul Său? De ce nu au auzit ei cuvintele de dojeneală ale lui Dumnezeu? Poporul a recunoscut prin cine şi cum vorbeşte Dumnezeu. Poporul îl asculta pe Isus. Arhiereii sunt supăraţi, Isus le este un duşman de moarte. Inimile lor sunt pline de invidie, de pizmă şi ură.

Doamne, Isuse, arată bunătatea Ta şi lasă oamenii să recunoască dreptatea şi pe cei drepţi, căci Tu ai dat oamenilor libertatea de a alege între bine şi rău

7. Lepădarea lui Petru

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 14,66-72: Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului, şi văzând pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis: „Şi tu erai cu Isus Nazarineanul.” El însă a tăgăduit, zicând: „Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici.” Şi a ieşit afară înaintea curţii, şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru: „Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galilean şi vorbirea ta se aseamănă.” Iar el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.” Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.” Şi a început să plângă.

Meditaţie: Petru, omul hotărât şi plin de ambiţie. Măcar de departe, din curtea judecăţii, vrea să fie prezent lângă Isus. Şi chiar dacă Isus i-a prezis lepădarea, Petru vrea să-l urmeze pe Domnul său. Dar ochilor ageri ai slujnicei nu-i poate scăpa nimic. Eschivare prin minciună? „Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici.” Ce contează? Petru caută să fie aproape de Isus. Dar cocoşul cântă. Chiar şi ceilalţi din jurul focului, din poarta pridvorului îl recunosc de-al lui Isus. Iar Petru nu mai are puterea necesară. Nu poate scăpa cu o simplă minciună. Minciuna trebuie întărită cu jurământ, chiar dacă este fals. Dar cocoşul cântă. Şi chiar dacă reuşeşte să se justifice prin minciună, conştiinţa nu poate fi minţită. Doar plânsul căinţei o poate linişti.

Doamne, Isuse, menţine trează conştiinţa noastră, ca să ne recunoaştem greşelile, chiar şi cele neplăcute; noi dorim să rămânem sinceri în faţa adevărului Tău.

8. Isus înaintea lui Pilat

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,1-5: Şi îndată dimineaţa, arhiereii, şi ţinând sfat cu bătrânii, cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Isus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat. Şi l-a întrebat Pilat: „Tu eşti regele Iudeilor?” Iar El, răspunzând, i-a zis: „Tu zici.” Iar arhiereii îl învinuiau de multe. Iar Pilat l-a întrebat: „Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta!” Dar Isus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.

Meditaţie: Isus a fost dus în faţa lui Ponţiu Pilat, pentru ca şi acesta să-I stabilească vinovăţia. Pilat era guvernatorul roman al regiunii, deci se putea considera că era neutru în judecată. La întrebările sale, Isus a dat răspunsuri simple şi clare. Pilat şi-a dat seama că acel om, pe care el trebuie să-l condamne, este nevinovat. El nu dorea să se ivească vrajbă între arhierei şi romani, însă nici nu dorea să învinovăţească pe nedrept un om. În cele din urmă, Pilat a ales pacea politică şi nu pacea sufletească.

Doamne, Isuse, fă ca puterea noastră de discernământ să se orienteze după harul Tău mântuitor, căci Tu laşi ca fiecare om să îşi formeze o convingere proprie.

9. Judecata şi osânda

Preorator:> Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,6-15: Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei. Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere. Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?” Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră pe mâna lui din invidie. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis: „Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor?” Ei iarăşi au strigat: „Răstigneşte-L!” Iar Pilat le-a zis: „Dar ce rău a făcut?” Iar ei mai mult strigau: „Răstigneşte-L!” Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.

Meditaţie: Pilat, omul puterii politice, omul ordinii şi justiţiei. Câră responsabilitate! Pe de o parte slujirea adevărului, pe de altă parte poporul instigat de arhierei. Iar în temniţă se află un răufăcător, Baraba. Va putea mulţimea să discearnă între bine şi rău, între adevăr şi nelegiuire? Dar răspunsul mulţimii, manipulată de interese, este clar: „Răstigneşte-L!” Baraba, şi odată cu el nelegiuirea, sunt liberi, iar Isus, Adevărul, trebuie să moară.

Doamne, Isuse, ajută-ne să recunoaştem tot mai bine adevărul Tău, ca să nu ne lăsăm induşi în eroare nici de răutatea nici de interesele nelegiuite ale lumii.

10. Patimile lui Isus

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,16-20: Iar ostaşii L-au dus înlăuntrul palatului, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta. Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe cap. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: „Bucură-te, regele iudeilor!” Şi-l băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau. Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească.

Meditaţie: Isus este la pământ, singur, părăsit. Faţa nu i se mai vede. Este îngropată în ţărână. Isus se simte neajutorat şi tristeţea îl cuprinde. În urma numeroaselor chinuri şi batjocoriri pe care le-a suferit Isus, El pare a renunţa la totul, mai ales la viaţa Sa. Soldaţii nu au nici o urmă de ruşine faţă de el. Ei îl scuipă, îl pălmuiesc, îl batjocoresc, îl mustră. Isus este un prizonier. Pentru soldaţi, El şi-a pierdut dreptul de a fi o fiinţă umană. Soldaţii se cred mai umani decât El.

Doamne, Isuse, deschide ochii semenilor noştrii care se folosesc de mintea şi munca celorlalţi oameni, căci Tu ai vrut ca toţi oamenii să fie egali în demnitate.

11. Simon Cirineul

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,21: Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.

Meditaţie: Simon din Cirene, un ţăran simplu, obosit de truda zilei, pe cărarea spre casa unde îl aştepta familia, poate flămândă, şi odihna binefăcătoare. Dar curiozitatea de a înţelege ce se petrece în mijlocul mulţimii gălăgioase, îl face să se oprească. Cine le cunoaşte pe toate??? Providenţa divină, care are un plan cu fiecare om. Chiar şi cu Simon, care ştie că zadarnic s-ar împotrivi soldaţilor. Familia, trebuie să mai aştepte puţin; odihna, trebuie amânată. Oboseala trebuie înfrântă, căci silinţa este mare; trebuie să poarte crucea altuia. Şi poate că privirea lui Isus, sau chiar meritul dobândit îi va aduce alinare şi binecuvântare.

Doamne, Isuse, dă-ne o strădanie puternică de a ne înfrânge oboseala şi dorinţa după lâncezeală, pentru a putea ajuta semenilor noştri să-şi poarte crucea datoriilor zilnice.

12. Răstignirea lui Isus

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,22-39: Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte „locul Căpăţânii”. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând: „Huu! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti. Mântuieşte-Te pe Tine însuţi, coborându-Te de pe cruce!” De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: „Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem.” Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Şi la al nouălea ceas, a strigat Isus cu glas tare: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?”, care se tălmăceşte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: „Iată, Îl strigă pe Ilie.” Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.” Iar Isus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

Meditaţie: Mulţimea s-a adunat în jurul lui Isus. Mulţi dintre ei sunt curioşi, mulţi râd, mulţi privesc cu ură şi supărare. Unii totuşi ridică o privire de compătimire, de lumină, de speranţă. În interiorul lor se schimbă ceva. La vederea statorniciei lui Isus, sufletul li se cutremură. Sutaşul, cel care cu cohortele romane a colindat întreaga lume şi a văzut multe, descoperă adevărul. El depăşeşte nesiguranţa şi îndoiala i se transformă în siguranţă. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalţi?

Doamne, Isuse, întăreşte credinţa noastră, ca noi să ne putem baza pe sprijinul Tău în vremuri grele, căci Tu întotdeauna ne călăuzeşti pe drumul nostru în viaţă.

13. Femeile din faţa crucii

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,40-41: Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salome, care pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îl slujeau, şi multe altele, care se suiseră cu El la Ierusalim.

Meditaţie: „Nişte femei . . .!” De ce tocmai ele stau în faţa lui Isus, răstignit pe cruce. Să fie curiozitatea de al vedea pe un nevinovat, ţintuit între tâlhari? Slujirea . . .! Munca statornică desfăşurată lângă Isus, şi pentru Isus, de la începutul activităţii Sale în Galilea. Da, ele femeile l-au urmat pe Isus, fără frică, până la capăt. Şi ele, femeile, aveau să guste primele, bucuria speranţei împlinite; aveau să vestească adevărul Învierii.

Doamne, Isuse, răsplăteşte cu bucuria roadelor mântuirii munca femeilor care îţi slujesc Ţie.

14. Înmormântarea lui Isus

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 15,42-47:

Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei, şi venind Iosif, cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus.

Meditaţie:

A venit timpul despărţirii de cele lumeşti. Mâini puternice cuprind trupul lui Isus şi îl duc la mormânt. Apoi ele prăvălesc o piatră mare la intrare. Nimeni să nu intre şi să nu iasă. Nimeni să nu vadă nimic. Dar o lumină îl învăluieşte pe Isus. Corpul Său prinde putere. El nu a resemnat. El se trezeşte la viaţă. Oameni care L-au auzit, L-au văzut, se adună şi îl caută.

Doamne, Isuse, acordă-ne încredere şi putere de sacrificiu, ca să mărturisim Învierea Ta prin fapte de iubire şi dreptate., căci prin Învierea Ta Tu ai refăcut lumea şi viaţa.

15. Învierea Domnului

Preorator: Moartea Ta o vestim, Doamne

Credincioşi: Şi Învierea Ta o mărturisim până vei veni.

Mc 16,1-8: Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, întrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: „Nu vă înspământaţi! Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus.” Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

Meditaţie: Mormântul este gol. Isus nu mai este în mormânt. Îngerul vorbeşte femeilor. Ele ştiu ce au de făcut. Teama lor va fi bucuria apostolilor. Căci acum toţi au înţeles ultimele cuvinte şi fapte ale lui Isus. El nu a plecat. El este aici. Isus este prezent în vieţile noastre. Acum şi astăzi. Dar el nu vrea să vadă în ochii şi inimile noastre suferinţa. El vrea ca noi să ne trăim demni şi drepţi viaţa. Să ne călăuzim cuvintele şi faptele după învăţătura lui Hristos.

Patima Mântuitorului rămâne pentru toţi creştinii izvor: de tărie în credinţă, de lumină plină de speranţă, şi mai ales de exemplu în trăirea iubirii divine. Mărturisim convingerea că meditarea şi trăirea misterului credinţei noastre ne conduce pe drumul mântuirii veşnice.

Lucrare elaborată de Tineretul Romano-Catolic „Shalom” din Lipova în perioada Postului Mare, aprilie 2003, sub îndrumarea profesorului de religie Toth Jürgen cu aprobarea pr. Pălie Veniamin, paroh. Tinerii s-au pregătit intens pentru această adoraţie, ţinută în Sâmbăta Mare. Nu numai textele şi cântecele (cu ajutorul cantorului Strenger Ştefan) au fost scrise şi alese, ci şi un set de diapozitive înfăţisând scene statice din Pasiune a fost realizat. Aceste scene foto au fost imortalizate de tinerii înşişi din timp, având la dispoziţie costume şi locaţii variate.

Etichete » , , «

Scrieţi un comentariu